Continuarea articolului postat acum câteva zile, Semnele – O povestire de Paște.
De data aceasta este vorba de materialele din dosarul lui Gavril Vatamaniuc privind distribuirea manifestelor anticomuniste enoriașilor care veneau la sărbătorirea hramului mănăstirii Suceviței. De știut încă dinaintea lecturii că la data interogatoriului, Ion și Gheorghe Chiraș erau morți, împușcați de securitate, iar persoanele care au avut legături cu grupul Vatamaniuc-Motrescu erau arestate și anchetate.
Gavril Vatamaniuc și Vasile Marciuc (1955)
PROCES VERBAL DE INTEROGATORIU
Învinuitul VATAMANIUC GAVRIL, de ani 31, fiul lui Vasile și Elisabeta, fost fugar
20 martie 1956, Localitatea Suceava
Interogatoriul a început la ora 10 și 30 min.
Interogatoriul s-a terminat la ora 11 și 30 min.
Întrebare: În procesul-verbal de interogatoriu din 17 martie 1956, printre altele, ai declarat despre tipărirea și răspândirea unor fițuici cu conținut dușmănos la adresa regimului. Arată d-ta cum s-a născut această idee?
Răspuns: În vara anului 1949, fiind constituiți în bandă înarmată, într-un bordei ascuns în pădurea „Șoarecul” – Rădăuți – lângă vârful „Pinului”, eu și frații CHIRAȘ vorbind tot timpul dușmănos la adresa regimului, bătrânul ION CHIRAȘ a fost cu ideea ca să scriem niște fițuici cu conținut dușmănos, pe care apoi să le împrăștiem printre credincioși la una din sărbătorile hramurilor mănăstirii Sucevița-Rădăuți, când vine lume multă. La propunerea lui ION CHIRAȘ, eu și fratele său am fost de acord.
Întrebare: Cum ați materializat această idee?
Răspuns: La început noi am hotărât ca fițuicilie să le scriem cu mâna și cerneală. GHEORGHE CHIRAȘ însă, fiind mecanic de meserie, și-a luat obligația că el poate confecționa din lemn alfabetul. Mie mi-a revenit sarcina de a procura hârtie și tuș-cerneală. În acest scop, eu am venit în sat la cumnatul meu, pare-mi-se de unde am luat hârtie și cerneală, după care m-am întors la bordei. Peste câteva zile, GHEORGHE CHIRAȘ a terminat și el tiparul, după care ne-am apucat și tipărit acele fițuici. La redactarea conținutului am contribuit, de asemenea, deopotrivă, fiecare având câte o idee.
Această pregătire a durat cam 2-3 săptămâni deoarece tipărirea, fiind primitivă, mergea foarte greoi. Totuși s-a reușit și în acele condiții, să tipărim un număr de circa 25 (douăzeci și cinci) bucăți fițuici. Pentru a crea impresia în rândul celor cărora le vom răspândi că fițuicile sunt în număr mare, noi am trecut pe câte un colț al fiecărei fițuici câte un număr oarecare, care nu era în ordine, ci crescând el ajunsese până la [numărul] 60 sau 80, deși în realitate n-au fost atâtea.
După ce au fost gata confecționate, în noaptea de 5/6 august anul 1949 sau 1950, ziua o rețin deoarece este sărbătoare religioasă, „Schimbarea la Față” și hramul mănăstirii din com. Sucevița-Rădăuți, noi, toți trei fugarii, am venit noaptea în comună. Acolo, în fața mănăstirii, am găsit oameni foarte mulți, care veniseră de cu seară, pentru a doua zi, să ia parte la slujba religioasă.
Profitând de întunericul nopții, am lăsat armele la ION CHIRAȘ care rămăsese ascuns după un gard din apropiere, iar eu cu GHEORGHE CHIRAȘ am mers printre oameni și am împărțit fițuicile respective, dându-le în mână, spunându-le totodată că sunt „pentru credință”.
O parte din fițuicile cu conținut dușmănos le-am împărțit toți trei, pe drum, în com. Sucevița-Rădăuți, cu scopul de a fi găsite și de locuitorii din com. Sucevița.
După ce am terminat această acțiune dușmănoasă, ne-am retras la bordei.
Întrebare: Descrie d-ta caracterul fițuicilor (conținutul, mărimea lor etc.)
Răspuns: Fițuicile au fost confecționate, așa cum am declarat, din coli de hârtie albă, neliniată, de mărime obișnuită, aproximativ 20/30 cm și aveau titlul „Frați creștini”. Textul exact nu-l mai rețin, însă ideea era aceasta: să mai rabde puțin, deoarece – scriam noi acolo – în curând se va începe războiul și regimul se va schimba. De asemenea, noi, în acele fițuici căutam să-i îndemnăm să nu părăsească credința, să nu asculte de comuniști, pe care noi îi numeam anticriști etc. Textul a fost scris cu litere de tipar mari, cam cum sunt titlurile articolelor din ziare – e vorba de titluri mari – cu cerneală albastră. Alte caractere nu mai aveau.
Întrebare: D-ta arăți că textul fițuicilor arăta că regimul din R.P.R. era împotriva religiei etc. Acesta era adevărul și este?
Răspuns: Nu era adevărat însă noi, în ura care o purtam regimului din R.P.R., precum și pentru că pe atunci circulau numeroase zvonuri alarmiste, care s-au dovedit și ele false până la urmă, nu făceam altceva decât să gândim și să acționăm numai în mod dușmănos contra regimului, cu scopul de a agita lumea.
[…]
După ce am citit prezentul proces-verbal de interogatoriu și am constatat că el corespunde întocmai celor declarate de mine, îl susțin și semnez
ȘEF DE SERVICIU – (ss) Cpt. T. Țoanță
ANCHETAT – (ss) Vatamaniuc Gavril
Conform cu originalul procesului-verbal de interogatoriu din 20 martie 1956, care se află la dosarul de anchetă nr. 113.
L.S. Căpitan – (ss) T. Țoanță
Textul manifestului distribuit de partizani în noaptea de 5/6 august 1952, la hramul Mănăstirii Sucevița, Schimbarea la Față:
FRAȚI ROMÂNI, NU VĂ ÎNCHINAȚI COMUNISMULUI, ANTIHRISTUL PE PĂMÂNT! COMUNISMUL TREBUIE SĂ PIARĂ, CĂCI LUMEA CIVILIZATĂ NU-I VA LĂSA ÎN MIJLOCUL EUROPEI PE ACEI DUȘMANI AI LUI DUMNEZEU ȘI AI OMULUI.
MAI RĂBDAȚI UN PIC, CĂ VOM SCĂPA. NU VĂ ÎNSCRIEȚI ÎN PARTIDUL LOR, NU VĂ ÎNSCRIEȚI ÎN COLECTIV.
TRĂIASCĂ ROMÂNIA!
CAPITOLUL URMĂTOR: Vasile
ÎNAPOI LA Cuprins
Despre demnitate 