Sofia, Aya Sofia…


E vorba de capitala Bulgariei, și nu de moscheea din Istanbul, alăturarea înțelepciunii (asta înseamnă sophia în limba greacă, a Bizanțului) cu numele orașului nu e întâmplătoare.

Am plecat la Sofia curios dacă proverbul „Nimeni nu e profet în țara lui” e adevărat sau nu. Bineînțeles că e adevărat! Drumul prin satele pustii a fost însoțit de Tosca lui Puccini, opera torturii, a repulsiei față de represiune, a morții. Un oraș frumos, foarte liniștit, cu un aer evident de capitală și un parfum discret de Istanbul.

Daniela Gortcheva, jurnalistă celebră în mediile intelectuale bulgare, plecată din țară în 1990, publică o revistă, Dialog, pentru conaționalii ei din Olanda, dar gazeta e cunoscută și aici.

Îmi arată locul celui mai mare atentat din istorie, de dinainte de 11 Septembrie 2001. Biserica Sfânta Nedelya, Sfânta Duminică adică, a fost aruncată în aer, în 1925, în timpul slujbei pentru priveghiul unui general bulgar, Konstantin Georgiev, ucis de un grup de teroriști comuniști. 150 de membri ai clasei politice, veniți să-și prezinte ultimele omagii, au fost uciși și peste 500 au fost răniți. Tragedia putea fi încă și mai mare, dar membrii guvernului au scăpat cu viață pentru că patriarhul a decis, din cauza mulțimii venite să-și ia rămas bun de la general, să scoată în afara catedralei sicriul, astfel încât cupolele nu s-au prăbușit peste cei adunați în jurul lui. Regele Boris al III-lea a scăpat ca prin minune, fiind prezent la funeraliile altor victime ale terorismului, cauzate de un atentat împotriva lui însuși, din care reușise să scape. Atentatorii erau aceiași comuniști. Acesta era răspunsul lor pentru scoaterea în afara legii a partidului comunist bulgar. O adevărată lovitură de stat, provocată de teroris-mul Uniunii Sovietice. Ce popularitate putea avea comunismul în Bulgaria în perioada interbelică e lesne de înțeles. Probabil, chiar mai rea decât în România pe care ilegaliștii „noștri” o prezentau ca pe un hidos imperiu, făcând apel la populație să sprijine dezmembrarea statului.  „Bătrânul general se plimba cu nepoțica lui, când a fost atacat: plin de sânge după ce a fost împușcat de mai multe ori, a murit sub privirile îngrozite ale fetiței…”. Ce coincidență, să aflu din istorie, după breaking news, că terorismul nu e monopol musulman…

Sf. Nedelya înainte de atentat

… după atentat

… și astăzi, reconstruită

Se succed apoi Palatul de Justiție, palatul prezidențial, dar mai ales Biserica Sf. Gheorghe din sec. IV, cea mai veche construcție din Sofia, construită de romani, Sofia antichității, Serdica cum se numea atunci, fiind menționată de Ptolemeu, un oraș stăpânit de Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare. Mi se pare important de precizat asta în oglindă cu latinitatea de care suntem atât de mândri, mai ales că o opunem des „Mării Slave” din jurul nostru.

Sediul Partidului Comunist este a-nu-știu-câta reîncarnare a arhitecturii totalitare staliniste, e ca și cum ai da nas în nas cu „Casa Scânteii” mutată în centru. Undeva foarte aproape găsesc fostul palat al administrației turcești, Bulgaria a fost demult o provincie a Imperiului Otoman.

Bulevardul Vitoșa, noaptea, plin de cafenele și de lume, o boemă liniștită și frumoasă, plină de tineri – pășesc uimit de atmosfera superbă a locului în timp ce povestesc la rândul meu despre Vatamaniuc și iarna lui în munți, de sub un copac – cea mai grea, mai grea decât toate închisorile la un loc. Și intuiția mea, că voi mai descoperi multe, nu se lasă dezmințită.

Daniela Gortcheva

Daniela mă privește cu ochii ei foarte, foarte albaștri și-mi spune o idee pe care n-am auzit-o niciodată în România:

„Bulgaria era o țară agrară în perioada interbelică, 66% din populație trăia în mediul rural. Nu prea existau muncitori. Așa că ideile comuniste erau vehiculate numai în mediul intelectual. Aceiași intelectuali, confruntați cu realitatea comunismului de peste câțiva ani, vor deveni și ei anticomuniști

Așa că liderii comuniști, puși de sovietici să conducă Bulgaria, au fost de cea mai proastă calitate posibilă, niște simple cozi de topor oportuniste, care n-au pus în discuție niciodată modelul sovietic, n-au ieșit niciodată din limitele impuse de Stalin.

De aceea nu s-a răsculat nimeni la oraș. Pentru că acolo îți trebuie și liderii politici care să încerce reformarea unui sistem politic. Revolta de la Budapesta din ’56 sau cea de la Praga din ’68 a avut sprijinul unor lideri comuniști patrioți, aici, în Bulgaria, nu a fost cazul, comuniștii locali nu erau decât niște servitori fără nici un fel de discernământ.

După ce elita politică și intelectuală a fost anihilată (Nikola Petkov, liderul Partidului Agrarian, cel mai puternic partid de opoziție, un fel de Iuliu Maniu de la noi, a fost executat, din ordinul lui I.V. Stalin), 30.000 de oameni fiind uciși pentru consolidarea puterii, nu a mai fost nimeni care să pornească vreo revoltă.

Așa au apărut Goryani, a fost rezistența țăranilor, ei rămăseseră singuri în fața totalitarismului. A fost unica formă de revoltă, neorganizată, violentă, și oribil strivită de represiune. Altă formă de rezistență n-a fost și nici nu putea să fie.”

Am stat apoi ore în șir gândindu-mă la asta. Citisem lucrurile acestea în câteva articole, inclusiv în cel scris de Daniela. Dar spuse în față, au avut efectul încasării unei palme. Așa că spun și eu, că și la noi a fost la fel: o țară agrară, cu un comunism debil, cu o elită pulverizată. Stai și te gândești: oare cum putea filosofa pe tema marxismului un Gheorghiu-Dej sau un Ceaușescu? Să nu cumva să confundăm naționalismul comunist, perpetuat și azi în diverse forme (vezi cazul Ion Antonescu), cu patriotismul. Bulgarii n-au deportat nici un evreu. Nici unul (mă simt obligat să repet).

Modernitatea retardată a României a împiedicat orice formă de rezistență față de totalitarism alta decât cea a agricultorilor. O revoltă de ev mediu, a unor noi haiduci, tot atât de tragică pe cât a fost de anacronică…

Cu atât mai inutilă pare atunci pretenția disidenței, a rezistenței prin cultură și a altor forme de impostură post factum a intelectualității românești. Au fost gesturi de împotrivire, desigur, disproporționate prin micime față de ce ar fi trebuit să fie. Rămânem și noi și bulgarii cu această autentică formă de rezistență, a haiducilor. Singura.

A doua zi urma să mă întâlnesc cu urmașii a doi Goryani celebri și cu un regizor de film documentar, care tocmai terminase o producție despre aceiași Goryani. Mai mult decât interesant. Dar despre această întâlnire voi vorbi mai târziu.

CAPITOLUL URMĂTOR: 7 kilometri…

ÎNAPOI LA Cuprins

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în demnitate, Nou si interesant și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Sofia, Aya Sofia…

  1. Ioka Petrica spune:

    doresc mai mule despre aceasta politica?

  2. ela spune:

    Fumos scris.Ma bucur ca v-am descoperit!

  3. ioana spune:

    imi place blogul tau si mai ales galeria . este minunat ca mai sunt oameni care nu uita eroii si martirii secolului trecut.

  4. Foarte frumos scris ! Găsesc că e necesar să aflăm și despre alții. Alte popoare, alte destine. Până în ziua de azi, îmi aminteam cu plăcere doar de un roman polițist scris de un bulgar sensibil : ”Frumos e timpul mohorât !”.

  5. E clar, dacă vă ghidați după ce spune Lenin…

  6. Calatorintimp spune:

    Uffffffffffff !…ce ai scris…si ce sa inteles…numai de comentarii acide ai parte…sory !…Felicitari pentru tot ce ai scris.

    • Mulțumesc. Articolul a fost scris pe la începutul verii, când am fost la Sofia să îi cunosc pe urmașii Goryanilor, comentariile sunt de atunci. Dar mi se par chiar mișto, arată destul de fidel gradul de xenofobie al societății românești.
      M-aș bucura să citiți și partea a doua a articolului, se numește „7 kilometri…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s