Am căutat-o și n-am găsit-o. Toți membrii acestei rezistențe au supraviețuit și continuă lupta lor și în ziua de azi. În tăcere, ei continuă să reziste prin cultură.
Din cauza lor și a imaginii lor, atât de nediscretă, Gavril, Toma, Spiru, Vasile, Gogu, Teodor, Ion , Nicolae și toți ceilalți, de înșirat ca într-un pomelnic, nu se mai văd. Și probabil nu se vor mai vedea multă vreme.
Am găsit în schimb o poezie scrisă de Marius Ghilezan, care pare să fi găsit aceleași răspunsuri:
Care rezistență prin cultură?
Revoluției maghiare, i-ați dat o ripostă de cafenea,
când Imre Nagy era ucis la Snagov,
voi mari intelectuali în devenire
duceați iubitele pe lac și fluierați în vrejul de papură
cuvinte anodine.
Invaziei din Cehoslovacia i-ați răspuns
– cum știați mai bine –
aplaudând cu plecăciune, sub balcon,
când Ceaușescu mima desovietizarea.
În Primăvara de la Praga
sufereați de-o astenie colectivă,
la Gdansk, nu v-am găsit
trâmbițatele principii de solidaritate
vă pitulați în spatele traducerilor heideggeriene
– semn de deschidere către asfințit –
convulsie spastică a adormirii
într-o confortabilă rezistență prin cultură.
Nu l-ați iubit și nu i-ați închinat osanale
– erau prea falnici adulatorii –
micuți în grad și neînsemnați
v-ați bucurat de burse humboldtiene.
și nu-i un merit că n-ați catadicsit
să scrieți verbele omagierii.
Același leopard și gard vopsit
reflexele de azi acuză, nu scuză stigmatul tăcerii.
Intelectual, trăiați tot vegetal,
din compromis, mai creșteți o oarecare volubilă carieră,
nu v-ați servit carne de tun cu pieptul în aval,
căpușe ieri, căpușe azi, în noua eră,
când semenii mei își dădeau prinosul de viață,
tot sub balcon;
voi pregăteați în grabă chiar soclul.
Semanticii uitării noastre,
durerii că nu am avut vârsta și puterea de ripostă,
am fi vorbit în agora tăcerii voastre,
oferiți acum, neîntrebați, din Olimpul creponat,
vitejia de zdrențe
Din volumul de poezii al lui Marius Ghilezan, Țigara unui viitor de paie, Editura Corint, București, 2011, disponibil și online sub formă de blog.
Am mai găsit și un film, realizat de un puști de 15 ani care și-a imaginat această rezistență sub o formă neașteptată. Filmulețul e foarte scurt și poate fi vizionat aici:
CAPITOLUL URMĂTOR: Cum se evită să ajungi membru în CC al UTC
ÎNAPOI LA Cuprins
Despre demnitate 
Nimeni nu-i perfect!Toti oameniiau o sansa de mantuire.
Pizmuirea celor din urmă convertiți
„Creștinii nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiți, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă. Isus le spune ucenicilor pilda lucrătorilor viei. Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineață să tocmească lucrători la vie și găsește pe unii de dimineață cu care se învoiește pentru plata a un leu/zi iar celorlalți pe care-i găsește la ceasul al treilea, la ceasul al șaselea, la ceasul al nouălea și la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă dreaptă. La sfârșitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toți care veneau erau plătiți cu aceeași sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceștia de pe urmă n’au lucrat decît un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul și zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio nedreptate atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu și aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească și acestuia din urmă ca și lui și întreabă retoric:„Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?`” Tot așa, adaugă Isus, „cei din urmă vor fi cei dintîi, și cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.”
Astfel Isus trimite la bucuria nemărturisită a lui Petru, la gândul că el va avea o răsplată iar bogății nu, ignorând faptul că Hristos îi spusese deja că, deși „este greu ca un bogat să intre în împărăția Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”. Isus îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună șansă de mântuire, în general apostolii și în special Petru, să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.[25].
Apostolii trebuie să fie bucuroși pentru oricine se mântuiește, asemenea lui Hristos, care a venit să mântuiască ce era pierdut[26], așa cum păstorul caută oaia cea pierdută. Printre cei pierduți se afla chiar îndreptatul Zaheu, mai-marele vameșilor.[27]
Chiar ACUM cultura primeste o lovitura prefida, musamalizata de alte probleme grave puse pe tapetul mass-mediei: dizolvarea mai multor institutii de traditie prin fuziunea lor cu Opera Nationala Bucuresti!!! Printre ele se afla si Teatrul de Opereta „Ion Dacian”, UNICUL de gen din Romania, si care a supravietuit in trecut si altor atacuri. CE FACEM?!? ACUM e momentul sa actionam. Semnati petitia Salvati OPERA!, apoi confirmati semnatura de pe e-mail, si DATI MAI DEPARTE!
http://www.petitieonline.ro/petitie/17891157/semneaza