Ce crezi că ești în stare să faci într-o situație limită?


Să presupunem că ești angajatul unei corporații, cu multe dintre atributele care guvernează aceste firme: un salariu bun, peste medie, care îți permite să-ți faci planuri (casă, mașină, copii etc.), un cod de comportament impus de „propaganda” capitalistă, dar pe care sfârșești prin a-l adopta mai mult sau mai puțin conștient. Reușești la un moment dat să-ți atingi măcar o parte dintre obiectivele care îți definesc viața ca fiind „mai bună”.  Politica nu te preocupă prea mult, fiind trivială și promiscuă. Te afectează, bineînțeles, totuși multe depind de tine în ceea ce privește jobul: urmărești piața muncii, încerci să-ți faci treaba cât mai bine, cu un ochi și la ce se mai întâmplă prin alte firme – clienți, furnizori sau concurenți.

Studiul istoriei se rezumă la discuțiile cu prietenii la un șpriț-viteză în week-end, pe la un team building sau la vreo aniversare. Eventual ai vreo obsesie, dificil de explicat, pe un anumit subiect, gen World War II și atunci descarci de pe net o grămădenie de cărți a căror lectură ți-ar putea ocupa tot restul vieții.

De dragul exercițiului mintal, să ne imaginăm următoarea distopie: în 2012, sau 2016, într-un context internațional foarte nefavorabil, în mijlocul unei crize economice profunde, un partid obscur (circa 2000 de membri, cu susținere mult sub orice prag electoral) fraudează alegerile și le câștigă. Apoi îndeplinește un deziderat stupid al zilei de azi, respectiv face un Parlament unicameral, cu puteri extrem de limitate, cu totul subordonat Guvernului, care la rândul său este supus unui corp de control al acestui partid-fantomă.

Procentul pe care și-l însușește incredibil în aceste alegeri este de 75% (nu există nici o altă explicație decât o fraudă electorală de proporții năucitoare), astfel încât nimic nu-i poate sta în cale. Politica promisă va fi una justițiară în care soluția economico-morală a ieșirii din criză este să se împartă totul la toți în mod egal. Evident, vor fi și mulți naivi care vor crede că averile din Top 300 vor fi de ajuns astfel încât fiecare să capete câte ceva. Se naționalizează absolut toate firmele private, inclusiv filiala corporației multinaționale la care muncești, aceasta retragându-se din România, în timp ce țara noastra este exclusă din UE. Majoritatea „mogulilor”, și cei „buni” și cei „răi”, sunt arestați pentru că sunt considerați vinovați de situația economică dezastruoasă a țării. O parte dintre ei reușesc să plece definitiv din țară.

În afară de TVR și România Actualități, toate posturile de televiziune și de radio se desființează pentru că sunt considerate imorale, iar acum nu se mai transmit decât știri propagandistice despre succesele noului guvern, în rest până și manelele au dispărut complet (asta nu-i chiar așa rău, în definitiv). Mai există pe Internet, într-o clandestinitate completă, ascunse după nenumărate proxy-uri și IP-uri dinamice, câteva posturi de radio cu știri aparent normale, cel puțin la nivelul limbajului, dar care nu fac decât să amplifice tot felul de zvonuri.

O mare parte dintre politicienii notorii din opoziție, la câteva luni după alegeri, sunt judecați și condamnați la pedepse foarte, foarte mari, pentru trădare. Deși se reintroduce pedeapsa cu moartea, ei totuși sunt condamnați la închisoare pe viață alături de unii dintre avocații lor. Puțini dintre ei, în general diplomații și foștii parlamentari europeni, părăsesc țara (mai exact nu se mai întorc din străinătate) declarând pe diverse canale că nu vor lăsa lucrurile așa, situația va fi restabilită cu siguranță într-un viitor apropiat, „maxim 6 luni, hai 1an”.

Majoritatea prietenilor și colegilor tăi dezbat enervați aceată situație după care, pe rând, încep să fie concediați și arestați. O parte se întorc acasă după zile, săptămâni sau luni, zdrobiți de bătaie, complet schimbați, cu frica înscrisă de acum în ADN, numai bună de transmis urmașilor. Despre alții afli că au murit chiar înainte de a ajunge în vreun arest, deși această știre nu e confirmată de nici un buletin de știri și ar putea fi un zvon absurd.

Peste vreun an ești somat ca în 24h să părăsești vila la care încă mai plătești rate (astea nu s-au desființat, totuși dobânzile au fost scăzute binișor la aproape jumătate – ce folos însă, și veniturile tale sunt reduse la 10% față de vremurile „de dinainte” – ce ciudat, în numai un an, atâtea s-au schimbat!) și simultan ești concediat și tu și partenerul de viață. Ratele le vei plăti în continuare, în casă au fost mutați niște romi. Copilul nu mai este primit la școală pentru un motiv pe care nu-l înțelegi: ești prea bogat (deși tocmai ai rămas pe drumuri). Toate bunurile la care ții – mașina, LCD-ul, DVD-urile, cărțile, jucăriile copiilor, mobila, costumele bune – sunt confiscate și împărțite la aurolaci.

O parte dintre lucrurile mai de calitate (sigur ai identificat cravata aia care-ți plăcea) ți se pare că le observi în casa unora dintre oportuniștii care „s-au aranjat” găsindu-și un rost pe lângă noua putere și la care te-ai dus după ajutor. În urma unei asemenea întâlniri, la o săptămână, ești anunțat pe YM că ai vești dar nicicum nu poți să le primești în scris sau la telefon, pentru că absolut totul se interceptează și poate fi interpretat greșit.

Cu speranță și foarte multă frustrare (între timp, un văr și nașii de la nuntă sunt arestați) te duci la întâlnire să afli care ți-e soarta, oare prinzi un job, oricât de umil? Vestea este însă aceea că, indubitabil, vei fi arestat, întrucât tot cercul tău de prieteni și de colegi de departament sunt deja reținuți și cercetați (unul dintre ei a murit, era oricum bolnav, dar familia nu a fost lăsată să-l vadă și este îngropat nu se știe unde). După toate calculele, te așteaptă minim 10 ani după gratii pentru vina că nu ai fost sărac lipit, deși între timp tocmai ai devenit. Bun, zici, nu are cum să dureze, chiar și dacă te arestează, această aberație va înceta, nu au cum să ne lase baltă, Europa și SUA vor interveni, iar tipul ăla proletar (ce zice că a fost? electrician sau instalator?) care conduce țara, de care nu ai mai auzit niciodată, nu era nici măcar lider de sindicat undeva, va fi arestat iar tu reabilitat – mamă, ce daune morale vei cere statului!

La ONU tocmai s-a comunicat că situația din România este intolerabilă și că se vor lua măsuri, deocamdată se monitorizează totul, sateliții militari alcătuiesc o adevărată Cale Lactee pe cerul nopții, aici, la munte, la marginea pădurii, în satul bunicilor, în casa cărora te-ai refugiat. Familia stă la niște prieteni, care sunt ignorați deocamdată de autorități, fiind niște obscuri funcționari la o agenție de stat la fel de obscură. Pentru cât timp?

Deodată observi o patrulă care bate violent în poartă și te strigă. E ora 4 dimineața.

În noptieră ai un pistol achiziționat acum o lună de la un fost militar dat afară din armată. Zice-se că unii dintre aceștia s-au opus arestării și au omorât sau au bătut niște polițiști, nu  se știe exact. În spatele casei e o grădină de la capătul căreia începe pădurea.

CE FACI?

Participă la poll-ul următor și vezi cum au răspuns Gavril Vatamaniuc, Vasile Motrescu,Teodor Șușman, Ion Gavrilă Toma Arnăuțoiu, Spiru BlănaruGogu Puiu, Nicolae Pop sau frații lor bulgari, Goryani. Pentru cei care nu au auzit de acești oameni, dați click pe numele lor.


În realitate, în 1948 și în anii următori, mai puțin de 1% dintre români au ales a doua variantă.

Diverse sondaje din media românească încearcă să demonstreze, prin întrebări bine alese, că românii ar regreta comunismul. Realitatea anilor de început, a instaurării totalitarismului în țara noastră, seamănă însă foarte bine cu scenariul de mai sus.

Dintre cei 1% pomeniți mai sus, Gavril, Vasile, Teodor, Ion, Spiru, Gogu, Nicolae și frații lor bulgari, Goryani, Ghiorghi sau Gherasim, au ales al doilea răspuns.

CAPITOLUL URMĂTOR: Gavril – Despre uitare și imaginație

ÎNAPOI LA  Cuprins

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în demnitate, despre demnitate, Manifest și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

91 de răspunsuri la Ce crezi că ești în stare să faci într-o situație limită?

  1. Milan spune:

    Admine,
    eu cred ca personajul tau nu va pune niciodata mana pe arma.Va avea un viitor de genul urmator: isi va pune țărână in cap in fata „organelor”; va semna un „angajament”, dupa care se va inscrie in partidul ala de 2000 de membri (va face asta cu mare greutate, deoarece, in cateva luni numarul membrilor a ajuns la cca. doua milioane si continua sa creasca vertiginos).Cu timpul, datorita atasamentului si a ravnei de care da dovada in avtivitatea politica va fi promovat (de catre partid, bineinteles), va „dobandi” o vila de protocol (mult mai frumoasa decat casa lui ” in rate”; se va recasatori cu o tovarase de lupta (politica!) si vor trai linistiti pana…..vor veni americanii. The end!

    • admin spune:

      @Milan
      Ai dreptate, e un scenariu posibil, pe care probabil că niște oameni l-ar încerca (vezi și propoziția de sub poll)

  2. Celina spune:

    Imi pot imagina povestea mai departe? 🙂 In 2011 , eroul meu se multiplica , iar avand in vedere ca la momentul actual 84% au ales a 2 a varianta prezentand o perspectiva a viitorului in contextul situatiei ,fata de cei sub 1% care au ales aceeasi varianta in trecut, indubitabil va lua arma si va fugi in padure. Situatia limita nu este creata de personaj chiar si in cadrul unei astfel de realitati, ci de sistem. Solutia nu se afla in mana personajului , desi ati putea sa-mi spuneti ca este deoarece el se afla in aceasta situatie , iar eu v-as putea spune ca probabil peste 1 milion,chiar si mai mult, de astfel de personaje isi vor lua arma si vor fugi din care putem deduce ca este vorba de un colectiv. Atunci eroul meu ar fugi in padure , unde s-ar intalni cu ceilalti care au ales aceeasi varianta , mai multi oameni , mai multe arme.Mai multe arme, mai multa incredere in sine, mai putina frica , aceeasi alegere , mai mult pozitivism.Si atunci de ce au ales toate aceste personaje aceasta varianta? Pentru ca toti au acelasi scop :sa creeze un sistem in care ziua de maine nu va fi decisa de vreun mogul care detine corporatia la care lucram , in care legile nu sunt hotarate de o grupare de oameni care are o definitie iluzorie cum ca ar avea rolul de a apara interesele unei societati, a organiza si a servi o comunitate de oameni , mai pe scurt cu rolul de intermediar intre ceea ce numim stat si populatie.Asa cum am inventat astfel de sisteme, asa putem inventa si altele. Asa cum inventam un numar infinit de tehnologii , asa cum inventam peste 100.000 de cuvinte intr-un dictionar al unei limbi ,asa cum am inventat o hartie care azi o folosim ca mijloc intre bunuri , in principiu, asa cum este definitia termenului care ,din nou, l-am inventat si care azi se numeste globalizare si care provoaca haos. Bineinteles varianta mea este idealista ,dar nu imposibila.

    • admin spune:

      Sunt de acord cu raționamentul/ideea dvs., dar pâna la un punct, adică pâna la „intermediarul dintre stat și societate”. În anii imediat de după razboi, România nu cunoștea decât dictatura(regală, militară), care este anticamera totalitarismului. Sunt convins că oamenii percepeau realitatea acelor vremi ca fiind suprarealista și imposibilă pentru că nu se mai confruntaseră niciodată în viața lor, a părinților lor sau a bunicilor lor cu așa ceva. Din aceeași neîncredere și autoritățile accelerau și exacerbau represiunea, care odată ce sistemul s-a stabilizat, a scăzut în violență primară, odată cu estomparea oricărei opoziții, dar nu și din intransigență. Astăzi știm sigur, „the hard way”, că o asemnea lume răsturnată poate exista și atunci suntem mai sensibili chiar mai speriați probabil în fața atacurilor asupra demnității noatre sau a celor apropiați. Caracteristica cea mai importantă a democrației este imperfecțiunea, mesajul otrăvit al totalitarismului este perfecțiunea justțiară.
      Sigur că procentul de 84% este rezultat în urma unui vot emoțional, ceea ce înseamnă că scenariul propus de mine, a fost receptat corect (pentru că ăsta a fost și scopul, să provoace o emoție). Cu toate astea, înțelegerea, la nivelul valorilor de azi, a unei realități de ieri, ajunge să contrazică un sondaj IRES recent din care a rezultat că românii regretă comunismul. Oare chiar îl regretă, sau întrebările nu au fost puse bine?
      Ideea blogului este să vi-i arăt pe niște oameni care au existat în realitate și care au ales concret să plece în pădure înarmați, pentru că e un mare păcat să fi trecut neobservați printre noi.

      • Celina spune:

        🙂 De acord. Un sistem bazat pe teroare ”politista” sau justitiara nu poate provoca decat o reactie de emotii inconstiente datorate manipularii si a privarii de libertate , mai exact ale unor motive reale,oricat de perfect ar fi fost vazut.Din perspectiva mea ,care nu am trait acele vremuri , consider ca ideologia este gresita si de acord ca nu va reveni ,dar romanii l-au cunoscut.Mai mult decat atat , imperfectionismul democratiei devine din ce in ce mai evident ceea ce conduce la a face comparatie intre cele doua sisteme. Dar pana cand? 🙂 Oricum , aveti un blog interesant pe care o sa-l citesc cu placere. Fiecare dintre noi este pe langa personajul principal si erou cel putin odata in povestea vietii lui.

        • admin spune:

          Mulțumesc pentru aprecieri.
          Pană când? Dacă aș avea numai certitudini n-aș mai scrie bloguri 🙂
          Democrația este mereu imperfectă, dar e și mereu perfectibilă și nu omoară pe nimeni. Totalitarismul promite perfecțiunea și justiția absolută în teorie, iar în practică omoară cu milioanele. Aici nu văd nici o dilemă.

          • Ubi bene, ibi patria spune:

            Cuvantul democratie provine din grecescul „demos”, care inseamna popor, si cuvantul „kratos” ,care inseamna a conduce, deci, conducerea poporului, ceea ce este imposibil (poporul nu poate conduce, pentru ca ,daca ar conduce, asta ar insemna haos). Cu alte cuvinte democratia este un mit, nu ca ar exista alte forme de guvernare mai bune. Pana la urma, orice guvernare inseama conducerea unei multimi de oameni de catre o mana d oameni bogati…foarte bogati. Si totusi, acesti oameni bogati, se tem, de ce? …ei bine, se tem ca multimea inseamna putere, si ce te faci daca aceasta multime la unison constientizeaza acest lucru? Te sperii si incepi sa-i manipulezi, si uite asa am fost, suntem si vom fi manipulati multa vreme…pana intr-o zi, cand poate, ne vom trezi…este greu dar nu imposibil.

      • Maria Ratiu spune:

        Cred ca IRES nu a pus bine intrebarile sau au ales campionul social gresit. Dupa experienta comunista si dupa 20 de ani de democratie (originala sau nu) cred ca doar un prost mai poate alege prima varianta. Scuzati-mi expresia!

    • Celina spune:

      Da. Din pacate, realitatea este ca teoria termenului de democratie nu coincide cu practica , cum nici totalitarismul n-o facea, nu suntem egali in fata legilor, cum nici macar nu avem libertatea sa le alegem , consecintele au un impact haotic provocat atat la nivel psihologic cat si al vietii sociale,materiale,spirituale samd , iar adevarul care prezinta alt cadru decat cel al realitatii de fiecare data , este ca suntem egali doar in fata naturii si in nici un caz al unui regim politic- de orice fel- care ne obliga la o organizare a vietii.

      • admin spune:

        E interesantă discuția, eu îmi propusesem altceva în paginile scrise pe blog. Nu-mi place teoretizarea politică pentru că mai mereu ne depărtăm foarte tare de realitate.
        Totuși, n-aș spune că „teoria democrației nu coincide cu practica și nici totalitarismul”. Găsesc doar că practica democrației își propune să urmeze teoria (cu un grad de succes mai mare sau mai mic în funcție de țară), practica totalitarismului este opusă pur și simplu teoriei, încă din start. Tocmai de aceea, consider că în România a fost totalitarism în primul rând (de culoare roșie comunistă – ăsta e un atribut).

      • Celina spune:

        Am inteles foarte bine substratul acestui blog .Conflictele intre conceptii apar in orice tip de comunicare.Imi propun sa pastrez o balanta a ideilor din aceasta conversatie, desi nu sunt de acord in totalitate, baza teoriei mele exprima din start o ecuatie simpla din care rezulta ca 6 miliarde de oameni sunt condusi de sub 1% dintre ei. Am inteles si punctul D-voastra de vedere in care sustineti o conturare a democratiei si incercati sa evidentiati partea negativa a comunismului , dar si prezentarea povestilor unor eroi care trebuie amintiti si respectati. Numai bine. 🙂

      • Maria Ratiu spune:

        Si de ce un regim politic de orice fel ar fi contra naturii? Organizarea vietii este natura pentru ca face parte din natura umana exceptie facand regimurile totalitariste…”Democratia este imperfectiunea cea mai perfecta”. Nu-mi amintesc cine spunea asta dar ca idee m-a fascinat prin anii ’90 imediat dupa Revolutie. Atata timp cat libertatea ta nu o ingradeste pe a mea si are la baza liberul arbitru este natural – uman. Se incadreaza perfect in legile junglei.

  3. Mai da ce curajosi sunt toti in poll-uri anonime pe net. In ziua de azi nu mai avem curajul sa facem o demonstratie si am deveni subit pistoleros in contextul de mai sus. Ia uitati-va si in WW2 in ce parti din Romania a fost rezistenta. Caz incheiat. Minunati colocuitori ai acestei tari, hai la treaba ca mai putin incepe Happy Hour si nu va permiteti sa-l pierdeti.

    • admin spune:

      E o propoziție și sub poll.
      Totuși, un sondaj recent, făcut „științific” arată că un procent foarte mare de români regretă comunismul. Eu am mari îndoieli că vreunul dintre aceștia s-ar bucura mai mult de 5 minute dacă s-ar întoarce la cozi, propagandă, frică, „ai grijă ce vorbești”, „Happy Hour” de cultul personalității, la sex neprotejat și fără anticoncepționale, etc.

      • crisuadi spune:

        Tot ii tragi intr-una cu sondajul recent . Sondajele n-au nici o relevanta , si , nu , romanii nu regreta comunismul . Nu-ti mai baza teoriile pe fapte indoielnice ! Din 5 oameni pe care ii stiu , nici unul nu regreta comunismul !
        Problema cu democratia este ca , aceasta poate facilita accesul la putere oricaror dementi ! Ipocritii , dupa , se intreaba cum a fost posibil ? Cu ajutorul maselor carora demacratia le permite votul !
        Asa cum exista dementi care vor sa conduca , tot asa exista dementi care vor sa voteze .
        In fine , cred ca cel mai mare neajuns al democratiei este ca vrea sa satisfaca majoritatea !
        Binele meu nu inseamna si binele tau !

    • Maria Ratiu spune:

      Avem experienta lagarelor si a arestarilor in noapte. Istoria nu este repetibila dar acum stim ce s-a intamplat in regimurile totalitariste si cat de pervers au lucrat. Cine mai are acum incredere oarba in politisti si Politie ca organ obiectiv al ordinii sociale?? Eu nu. Un politist care vine la mine si nu se legitimeaza il trimit la plimbare iar el stie ca nu are ce face si se supune regulei. Dupa ce stiu cu exactitate ce se intampla in jur, dupa ce traiesc drama prietenilor disparuti ar trebui sa fiu un prost sa deschid usa si sa le dau drumul in casa. Daca tot e sa mor macar sa mor in libertate, nu crezi?
      E uman si conform naturii umane, dle ARPatriot

  4. Celina spune:

    E un ”exercitiu mintal” cum se exprima autorul acestui articol … si in nici un caz nu are ca scop sa genereze vreo ”demonstratie” . Si bineinteles ca e mai usor sa stai sa te uiti la televizor decat sa faci orice altceva… doar e un canal de manipulare in masa.

  5. Ne explicaţi şi nouă de ce e mai curajos un om care pune mâna pe armă şi fuge decât unul care deschide liniştit poarta fiind pregătit să îşi poarte crucea?

    • admin spune:

      Eu n-am indicat cum ar fi mai bine, am propus un sondaj. Vă rog să-mi arătați unde aș fi indicat ce e mai bine/curajos de făcut?
      Evident că rezultatul votului este emoțional, după un scenariu tip Orwell, dar care, s-a și întâmplat în România și în țările din Europa de Est, acum mai mult de 60 de ani.
      E interesant de amintit că un sondaj de opinie „oficial”, expert și recent decidea că majoritatea românilor regretă în diverse forme comunismul, ceea ce mi s-a părut revoltător.
      Drept urmare, votați cum vă dictează conștiința (și demnitatea) !

      • Insinuarea că varianta a doua ar fi cea onorabilă e evidentă pentru noi. Poate aţi lăsat această impresie fără să vă daţi seama.

        Totuşi, întrebarea se adresează tuturor.

        Noi încercăm să sugerăm atitudinea pe care a avut-o Valeriu Gafencu ca fiind mai demnă de urmat.

        Şi mai avem o obiecţie: nu credem că sexul protejat şi anticoncepţionalele sunt o binefacere. Dar înţelegerea acestui lucru ţine, probabil, tot de demnitate!

        • admin spune:

          Foarte bine, aveți tot dreptul la o opinie, nu mi-am propus să vă contrazic pe tema vieții sexuale.
          Remarc totuși o contradicție între ce predicați (crucea care trebuie dusă, etc.) și tonul pe care scrieți.

  6. Ai de ales între a accepta să fie publicate imediat comentariile la articol şi a le bloca până le citeşti şi le aprobi. Ce faci?

    Iei arma şi fugi în pădure!

  7. Tonul folosit ni se pare propriu unei exprimări apologetice şi purtarea crucii însemnă şi să iei atitudinea hotărâtă când trebuie şi pe un ton care să nu lase loc de interpretări. Dacă veţi studia cu atenţie aceste aspecte în scrierile apologeţilor veţi constata că nu este nicio contradicţie.

    Noi ne-am propus să vă contrazicem cu privire la sexul protejat pentru că e cazul. Dumneavoastră faceţi foarte bine dacă nu ne contraziceţi şi vă şi schimbaţi punctul de vedere.

    Vă dorim o noapte liniştită!

  8. Laura spune:

    mai exista o varianta, de asemenea de luat in seama de catre oamenii care au trait deja in comunism, dar si dupa: iei arma si tragi (nu mai astepti nici sa vina americanii – n-or sa vina, nici sa-ti intoarca bolsevisarzii prietenii impotriva, tradandu-te cand te astepti mai putin, ori sa simti pe pielea ta ca intotdeauna ciocoii noi sunt mai radi decat cei vechi…)

    • admin spune:

      Acum, pentru că știm, da, e o variantă.
      Atunci, pentru că nu știau că n-o să vină americanii, au așteptat un moment mai potrivit

  9. Horatiu Buzatu spune:

    Foarte interesantă evoluția în sondajul vostru !
    Adică numărul celor care ar fugi în pădure, deci cei gata de luptă pe viață și pe moarte este mai mare decât al celor care ar merge să deschidă poarta. Hm, eu cred că este ușor să ai curaj dând „click” din fața monitorului.
    În lumea în care au trăit acei eroi, s-au strâns câțiva, 1 %, așa cum ziceai. Mi-e teamă că în lumea noastră de astăzi nu se mai strâng tot atâția ! Să nu uităm că în condiții de libertate a opțiunilor politice, există oameni care-și preamăresc necondiționat Konducătorul.

  10. Ivan Ţurcan spune:

    Eşti bravo. Soartă străbuneilor mei care au prins acele vremuri tot a fost grea, din partea tatălui a fost omorît pentru că era supranumit bogătaş, din partea mamei tot aşa. Ce tîmpiţi :(. Urăsc nebunii ăştia.

  11. În primul rând știu că nu este bine să-mi imaginez un astfel de viitor. Nu vreau să mi se realizeze.
    În al doilea rând, cum bine au spus cei care au comentat înaintea mea, a fost posibil să se preia puterea de către un număr mic de membrii de partid , PMR avea mai puțin de o mie de membrii , pentru că așa a fost conjunctura internațională.
    Oare de ce credeți voi că noi , bugetarii mai în vârstă și care nu am trecut prin școală ca gâsca prin apă, nu am ieșit în stradă să facem jocul opoziției și să destabilizăm țara ?

    Pentru că între anii 1929- 1933 a fost o mare criză financiară , bancară , iar în urma ei s-a ajuns la cel de-al doilea război mondial. Sper ca guvernele actuale să gestioneze mult mai bine actuala criză.

    Și dacă totuși, prin absurd, s-ar ajunge ca puterea să fie luată de un regim dictatorial m-aș gândi foarte bine ce atitudine aș avea. Când ești singur pe lume și nu ai nicio responsabilitate majoră , mă refer la viața unei familii, îți poți permite să fi erou.

  12. George Valah spune:

    Interesant… 🙂

    X fusese nu degeaba „un reusit”: mai degraba „iute de minte” decat fost „tocilar”, el urcase in ierarhia profesionala prin merit, pana la nivelul de la care incepea „activitatea de partid de guvernamant suprapusa peste cea economica”. Asa se formase, asa isi pastrase controlul… Dar acum, toate erau in trecut…Un lucru intelesese: om contra sistem=om pierde. Deci cu putina filozofie si inconjurat de imagini din WW2 decisese: gata, e mort! Usurare! OK, daca asa stau lucrurile, deabia de acum incolo incepe distractia: fara compromisuri, doar asa cum vreau si ce vreau!
    Toate astea le-a revazut intr-o fractiune de secunda in minte…. Surase… Calm, verifica pistolul si il ascunse sub ziarul de pe frigider. 6+1=7! Ei sunt „doar 4”! Ce prostie! Cu un aer morocanos de om trezit din somn urla:
    – Care esti ba, acolo?
    – Deschideee!
    Instantaneu usa fu sparta!
    -Culcaat! Mainile la spate! Culcaaat!
    ………………………………………………
    – Ce ba, credeai ca scapi de noi? se hlizi unu din ei… Baaaa… noi am fost, noi suntem! Voi, astia ar trebui sa ne pupati si-n cur, ca v-am lasat un pic mai larg latzu! Da acum gata! Te asteapta ocna baaa! De ce ti-a frica, n-ai scapat! Ocnaaa !
    X se amuza… „Ce tampiti: aceeasi mentalitate, aceleasi apucaturi…. aceleasi fetze!”
    – Uite care e treaba: voi o sa va duceti si nu ma mai cautati niciodata! Iar eu imi vad de viata mea… Ce ziceti?
    – Ha ! Baa… asta a innebunit! Haa…! Ii tranti un sut in coasta, asa, ca un ghiont!
    – Credeam ca voi vreti „auru”, ca pe mine si-asa nu o sa ma ..”pastrati”!
    Ca la comanda se facu liniste si unul sari:
    – Aur, ce aur lesinatule? Zi ba, ca te calcam in piciore! Zi ba, unde ai ascuns auru ?!
    – Pai sigur ca o sa va zic, altfel nu va spuneam de el! Da nu asta e problema! Cum o sa scapati de ailalti, cand o sa se afle ca aveti cam 10Kg de caciula? Ca e prea mult, se afla… !
    – Zi ba, unde e, zi, ca te calc baaa !
    – Uite, eu pot sa va zic voua, si toata lumea sa fie multumita, sau… sa va zic si apoi sa-i zic si procurorului ca l-ati luat si…
    Cei 4 se foira nervosi..
    – Zi ba, ca altfel te impusc pe loc! Numar pana la 5! 1…
    – Trage dobitocule, asta vreau si eu: scap de parnaie! Trage boule!
    – Lasa-l ba, sa ne zica intai… Apoi vedem…
    – Trage baaa! De ce nu tragi boule?! Tie nu-ti mai zic nimic! Vorbesc cu oricare altul, da tie nu-ti zic nimic! Esti la mana alorlati: daca vor, iti dau si tie, daca nu, ramai bou ca asta esti!
    Un sut cu sete in aceeasi coasta !
    -Na ! Mama ma-ti !
    – Lasa-l ba… iti dam si tie…Lasa-l sa ne zica intai! Ia zi ba, despre ce aur vorbesti? De unde atata aur, ca doar nu ti l-o fi lasat tac-tu !
    – Intai, vreau un pahar cu apa! Si sa stau pe un scaun…Apoi vorbim… Da vreau garantii…Apa e in frigider, pahare sunt in dulap…Si deslegati-ma ca doar n-o sa fug…
    – Stai ba in usa aia si tu desfa-i catusele….
    – Uita apa.
    X sorbi linistit paharul… si se duse sa il puna pe frigider… Miscarea fu scurta. Cu pistolul in mana trase 4 focuri. Atat. Apoi, la fel de calm, aduna armele, aparatele de radio si celelalte „dotari”… Padurea, putea sa astepte… Mai avea ceva treaba pe la oras…

  13. admin spune:

    Ideea postării mele era alta, dar e „cool”, cel puțin ca literatură. 🙂

  14. schtiel spune:

    Se ia pistolul din dotare si se utilizeaza . Eficient . Apoi se ridica armamentul si munitia patrulei . Si se continua .
    Padurea poate sa astepte . A asteptat decenii , doar ….

  15. Gheorghe spune:

    Probabil ca cel pus in postura de a alege, trebuie sa asculte de instinctul lui de supravietuire si sa nu se lase dus de scenarii de film, cum ca poate sa faca haiducie in padure pe temen lung.

    Cel mai sanatos pentru el si familia lui si chiar si pentru societate este sa urmeze cursul vremii si sa incerce sa fie cinstit cu el insusi si cu cei din jur, chiar daca societatea nu merge asa cum crede el ca e bine.

    Pe scurt, daca vezi ca totul se surpa sub picioare, te ghemuiesti la pamant, cu lasitate dupa cum ar zice unii pe bloguri, dar cu speranta ca vei trai.

    Instinctul de supravietuire poate castiga, sau poate pierde in scurta deliberare de cateva secunde din mintea celui pus in fata gestului repectiv.

    E vorba de selectie naturala, in definitiv.

  16. mircea s. bozan spune:

    In zona Voivodeni- Sambata de Sus, au actionat impotriva rezistentei, Fratii Silczceack, locotenenti in trupele de securitate. Ambii au impuscat „suspectii” prinsi in gura. Unul a ramas ca anchetator si apoi calau sef la inchisoarea de la Fagaras, celalat, pe care „l-am cunoscut foarte bine” in anchetele de la sediul securitatii din Sibiu, Otto Silczeack. Unul dintre marii calai-anchetatori. Intregul corp mi-a fost calcat de cismele sale mereu lustruite, bataile pe care le-am indurat in anchetele interminabile, de la acesta, venit la Gherla sa-mi incheie dosarul… Acum, este un pensionar onorabil cu 3500 de lei…
    Multumita lui iliecu si feseneul avorton al fostului pcr
    Multumesc Duminicii Orbului, duminica care ne-a aruncat din nou in uratenia vremilor care i-au urmat pana in aceste zile…

    • admin spune:

      Din păcate.
      Din păcate, până va fi chiar prea târziu, oficial „ne vom lupta” cu ideologia, iar represiunea ca temă de cercetare e abandonată.
      Dacă așa trebuie condamnat comunismul, atunci în 1989, și pe 16.XII și pe 21-22.XII și pe 25.XII oare ce-om fi condamnat?

      • Flori Balanescu spune:

        Represiunea ca tema de cercetare nu este abandonata sau depinde de perspectiva. In cazul in care cineva priveste doar spre institutul lui Tismaneanu… s-ar putea sa creada acest lucru. Cit priveste fugitul sau ramasul pe loc… 1. daca maine s-ar reintrona un regim totalitar, si noi am avea memoria de azi, dar si constiinta de azi (fiecare dupa memoria si constiinta lui, apropo de ce spuneati intr-un comentariu despre opozanti vs rezistentii-prin-cultura), aceia care au trait si au priceput ce e comunismul ar lua, cel mai probabil, arma in mina (e un eufemism, nu toti avem arme la indemina, dar sa zicem asa, de dragul coerentei discursive) si am taia-o inspre munti, paduri, dealuri, ape – ce avem prin zona. Altii, conform naturii noastre intime, am ramine pe loc, nu din lasitate, ci, asa cum spunea cineva mai inainte, dispusi sa suferim, tot demni, in puscarie. Si intr-un caz, si in celalalt, am putea sa speram ca putem da un exemplu bun. Desigur, mai sunt si aceia care s-ar supune, tacutzi, maleabili, dispusi inconstient sau constient la reeducare.
        2. daca maine s-ar reintrona un regim totalitar, iar noi, aceiasi, am fi deja spalati pe creier de globalizarea ideologica de care suntem bombardati, si pe fatza si, mai ales, subliminal… ei, bine, ce sa mai spun? Este previzibil.
        Ar fi normal sa stim cine sunteti, cel putin eu, care imi dau numele real, vreau sa stiu cu cine vorbesc. Daca scrie undeva si eu nu am observat, imi cer scuze.

        • Vă mulțumesc pentru comentariu, cred că sunteți prima persoană care a surprins exact ce vreau să spun. Sigur că cercetarea represiunii nu este complet abandonată, dar anticomunismul instituționalizat pare s-o fi uitat. La fel, oameni care ar trebui să fie mult mai cunoscuți sunt uitați din cauza exagerărilor distorsionate cum e și „rezistența prin cultură”.

  17. Sanyi spune:

    Am citit comentariile de mai sus, am si votat si spun si ce am votat „deschid poarta” era suficient raspunsul.
    Am vazut ca 83% dintre votanti iau arma si fug in padure, povesti, fals. Vedeti pe cineva ca sa ia „pistolul” si sa iasa in strada? .Nimeni! Nimeni nu are acest curaj acum in „libertate” sa strige cu gura mare „jos cu comunistii de la guvernare!” Oare de ce li frica? Nu le frica de nimeni dar nici nimeni nu le-ar baga in seama strigatul lor.
    Am scapat de comunism si traim intr-o democratie care numai democratie nu este, mai de graba este un jaf la drumul mare, ne jefuiesc smecherii tara si totodata pe noi, pe muritorii de rand.
    Sunt sigur ca numai 1% ar lua pistolul si ar fugi in padure dintre cei care au votat acest lucru.
    Daca Dumnezeu nu ne scapa de jefuitorii acestui popor, nimeni nu ne poate scapa.
    Sa auzim de mai bine.

    • admin spune:

      Sub poll scrie ” În realitate, în 1948 și în anii următori, mai puțin de 1% dintre români au ales a doua variantă.”
      Dar asta nu e o concluzie. E o morală

      • John Galt spune:

        Intreaga istorie a lumii a fost schimbata doar cu o mana de oameni, cu acei 1% despre care ati spus.

        Nu e nevoie de mai mult.

        ..

        Felicitari pentru blog!

  18. George Valah spune:

    Curioasa starea la care a fost adusa majoritatea romanilor…. Pe locul I la incredere e…. „biserica”! Aceasta e o institutie, si se vede cat de departe e „increderea” de „credinta”: „Cel ce e atasat de viata, si-o va pierde” – (citez aprox.. din memorie) parca asa a spus Iisus.! Argumentatia poate continua: multi ajung sa se inchine si sa ceara ajutor la oase de morti, la „icoane”, la „izvoare tamaduitoare”.. la price, in afara de Dumnezeu! O frica apasatoare de ‘a nu-si pierde „viata”, teama totala si fara forma de „autoritati”, de „ziua de maine” de…”sefi” de „caini”, de „lift”, de ….orice! Alegerea „vietii”, ingenuncheat, „cumparand” prin mici ciubucuri tot ceea ce e „al lui” – in loc sa-l revendice, „slugarnic” din prudenta si gata sa-si renege afirmatiile facute cu jumatate de voce…. o imagine dezolanta de…”nonviata”. In fond… „viata” are nenumarate aspecte si variaza: bacterie, fungus, planta, animal, om, Fiul Omului.
    Am impresia ca de fapt la noi e o lipsa de credinta (in orice, cu exceptia … „raului” (Dracula land?!) si aici este si cauza pentru care „raul” tinde sa se materializeze intr-o densitate peste media generala: cel putin in aspectele legate de „frica” si „atasament” de false valori. Cu putina „stiinta” si „credinta” ar trebui luate in considerare cateva axiome:
    – Nu poti fugi de propria soarta. Corolar- situatiile trebuie sa le infrunti, caci altfel se vor repeta. Singura alegere este ca infruntarea sa aibe loc in conditiile care ti se par mai favorabile! Dar si acelea pierdute se..razbuna”!
    – Nu exista nici viata, nici moarte, ci o permanenta transformare. (v Lavoisier) Nici transformarea nu poate fi impiedicata si nici nu e dorita: adevarata moarte e ..”stagnarea” Corolar: nu te poti atasa de nimic, intrucat atat tu, cat si obiectul atasamentului sunteti in miscare/transformare independente,
    – Calitatile morale precum: curajul, onestitatea, respectul, increderea, etc alcatuiesc o existenta fericita, nu evenimentele exterioare, indiferent care ar fi acelea. De aceea nu „moartea” e importanta ci…”viata”, asa cum o traiesti…
    Alegerea anterioara, e de fapt o ..”definire” a ceea ce „esti”, sau „unde te afli”, pe drumul evolutiei individuale… Evident, exista multe solutii „bune” de a traversa astfel de situatii, dar de evitat sunt cele…. „rele” 🙂

  19. undertaker spune:

    Ar mai fi o varianta,pina la alegerile alea,desi suna ca dracu’……un PSL ,un om hatarit,un foc.La ce clasa politica avem,ceva tot iese.Fie realizeaza ca au depasit limitele si pot urma si altii in alte variante,fie trec la masuri demente care vor genera ceva(final rapid,conform scenariului sau razmerita,desi cumva…nu prea vad cu cine).Cit despre blabla-ul cu democratia,contractul social & co….next time.

      • undertaker spune:

        De ce?Nu e viabila sau nu corespunde?

        • admin spune:

          Analogia cu prezentul era făcută ca să se înțeleagă mai bine contextul de atunci. Multă lume este tentată să spună că sunt chestii vechi, oamenii aceia au murit toți, etc.
          Apoi vorbim de niște oameni care, într-un timp normal, ar fi fost niște oameni normali, banali, cuminți, dacă vrei. Nu există 007. Nici în realitate. Iar la extrem, oricum n-ar fi rezolvat nimic atunci, iar acum e absurd pur și simplu.
          Nu mai continua pe trendul ăsta, că nu-ți mai aprob comentariile.

  20. undertaker spune:

    Ok,e mai sanatos sa stergi tot,nu arata bine deloc asa cum e acum 🙂
    Succes

  21. Lucian Dobrovicescu spune:

    Ascund pistolul, deschid poarta si intreb: „La voi se fac angajari?”. Mor de curiozitate sa stiu cum supravietuieste acel guvern? In 1948 Romania era o tara ocupata de soldatii si ofiterii armatei rosii. Nu avea niciun rost sa te opui. daca s-ar repeta, la fel, n-ar avea rost sa te opui. A, daca cineva mi-ar pune pistolul la tampla ca sa pun pistolul la tampla altuia, daca m-ar forta sa ucid ca altfel am sa fiu ucis, tot aia e: sistemul e zombie si se autodistruge. Nu are niciun rost sa te opui. sistemul vrea cadavre.

    Dar nu se mai poate intampla asa ceva pentru ca numai exista Armata Rosie si nici vointa lui Stalin. Sistemul zombie a murit.

  22. daca esti TAMPIT ca mine (prin urmare : nu un oportunist, nesimtit, versatil) si ai PRINCIPII atunci o sa traiesti ceeace noi (eu si Doris) am trait fie in Romania fie in emigrare : Dezamagirea,frustrarea,durerea,scarba,lupta cu tine in raprt cu altii, visul ratat, visul amagit, deziluzia, confuzia, stressul… mai doresti argumente?
    :))))
    Ce sunt in stare sa fac intr-o situatie limita?
    -Simplu: GARDA MOARE NU SE PREDA DACA NEGOCIABILUL NU EXISTA FAVORABIL PARTIILOR!
    Traim intre bine si rau! A te manji nu inseamna a te strecura prin mijlocul antagonic ci inseamna lipsa de respect pentru sies. Transfer comentariul in Wp.

  23. Celina este singura care prefigurează o nouă… paradigmă ! … suntem în sintonie când scrie : .Asa cum am inventat astfel de sisteme, asa putem inventa si altele.” De ce să ne imaginăm scenarii „déjà vu” ? Ce, acum este „mai bine” ? Atunci de ce să nu ne imaginăm altceva ??? Eu nu am talent la scris, dar propun să se analizeze şi situaţia : America dă faliment, la fel ca şi Europa, China, etc…. noi ce facem ??? … cu sau fără pistol !

  24. Clupa spune:

    Pai, in acceptiunea mea, aceasta varianta este una ideala, pentru ca pot alege , intre a fugi sau nu. Asadar, decizia imi apartine. Dar, ce te faci atunci cand nu ai de ales, cand se lucreaza la spalarea creierelor inainte de ati fi dat seama, cand optiunile sunt din ce in ce mai putine.
    Vezi cum se lucreaza la crearea noi societati de indivizi. Mamele, concediu de crestere a copilului cat mai putin, copiii sunt mult mai usor de „educat” atunci cand sunt toti la un loc.
    Parintii nu mai au timpul necesar pt a se ocupa de pruncii lor, muncesc mai mult sa le aduca de toate acasa, dar, ca, de fapt, educatia individuala (aici ma refer la bazele ei, 1-7 ani) creaza individul, ca personaj, cu o gandire si opinie individuala, nu de grup, chiar daca, aceasta opinie individuala, e gresita, macar da dovada ca a gandit, ca .poate sa gandeasca, nu sa ia totul deja gandit.
    Asadar, m’as bucura sa pot alege.

  25. Cucu spune:

    Asta e varianta Orwell de a vedea lucrurile. Noi de fapt traim in lumea lui Huxley unde omul de rand are creierul prea bine slefuit pentru a reactiona altfel decat cum este instruit.
    Totalitarism este si acum, incomplet dar foarte bine mascat.Un exercitiu frumos de imaginatie, dar din pacate cred ca realitatea va fi mai trista de atat.

  26. Petre spune:

    obsevatie-explicatie: 1% din populatie avea intelegerea reala a situatiei, mijloacele, curajul, si a pus mana pe arma, restul oscila intre nestiinta, viata de zi cu zi, oamenii nu vedeau ziua de miine cum o vezi tu pe baza descrierii din articol ci putin altfel, partidul nu se lauda cu arestatii si crimele, – nu ai pomenit de miile de prizonieri, morti pe front, faptul ca s-a teminat de curand un razboi mare, faptul ca exista o conducere care nu facea nimic (45-46).

    un om cu familie si copii nu se va gandii sa fuga in muntii.

    • Înțeleg. Ideea articolului este să traducă în limbaj contemporan o realitate de acum 60 de ani care este percepută, în general, ca fiind revolută și neinteresantă. Poll-ul testează dacă articolul a fost citit până la capăt :)) Chiar dacă rezultatul lui contrazice alte sondaje „profesioniste” care ne spun că românii regretă comunismul. Asta înseamnă că lumea nu-și aduce aminte ce a fost comunismul (precum memoria scurtă a personajelor din „Ferma animalelor”). Eu sper că v-am adus aminte. Chiar mesajul dvs. confirmă acest lucru.
      Sper să vă placă și celelalte articole.

  27. Daniel Onaca spune:

    E primul articol citit de pe acest blog si comentariul meu se situează in zona superlativelor. Inițial am fost atras de întrebarea si legăturile de la sfârșit. As citi cu interes un articol alcătuit după același model, având ca tema „luarea de atitudine” si ca subiect revolta din Ungaria din 1956. Legăturile ar putea trimite la alte personalități cu destin exemplar, despre care nu se știe prea multe. Personal, as fi curios sa aflu ceva despre un simpatizant al acelei miscari, precum Dan Onaca. Multumirile mele.

    • Vă mulțumesc pentru aprecieri. Vă spun cinstit că nu știu când și dacă voi scrie despre Budapesta ’56 din mai multe motive: în primul rând nu sunt încă documentat suficient (nu public mai nimic fără să fi citit înainte cel puțin 2 surse – memorialistica și dosarul de la securitate) iar în al doilea rând focus-ul blogului e rezistența armată pe care încerc s-o explic și într-un context mai larg est-european (de unde și articolele despre Goryani, Armia Krajowa, etc.) – fără a diminua însă cu nimic suferința victimelor din închisorile comuniste, care va rămâne necuantificabilă pentru totdeauna. Să vedem, în timp cum va evolua blogul, în orice caz, dacă voi găsi vreodată orice informație legată de Dan Onaca voi fi fericit să v-o trimit.

  28. Alex Nicolin spune:

    Ideea e sa nu se ajunga la o asemenea situatie. Tocmai de aceea, detinerea si portul privat de arme, inclusiv pusti semiautomate dupa model militar este esential pentru pastrarea libertatii, lucru inteles, si codificat in lege chiar de catre Parintii Fondatori ai Americii. Legitimitatea unui guvern nu este data de alegeri, ci de respectul pentru drepturile individuale. Vointa majoritatii, reala sau fraudata, este irelevanta pentru stabilirea legitimitatii unei decizii. Ceea ce conteaza este conditia perena pentru drepturile naturale ale individului. Daca dorinta majoritatii se disociaza de acestea, democratia nu devine altceva decat tirania majoritatii. Tocmai de aceea, rezistenta, inclusiv cea armata, impotriva unui guvern tiranic este o datorie morala, in primul rand fata de tine insuti, pentru ca reprezinta singura garantie a supravieturii ca fiinta umana, si nu ca simplu sclav al sistemului. Asasinatele, atentatele cu bomba, precum si executiile filmate, distribuite pe canalele media, ale membrilor si colaboratorilor regimului, reprezinta mijloace perfect legitime de lupta politica impotriva unui astfel de regim. Personal, nu as ezita nicio clipa in a lua viata unui astfel de individ, deocarece el oricum a renuntat la calitatea de om, in momentul in care a ales sa-si agreseze semenii. Desi am ales a doua varianta, cea a retragerii in pustiu, la sondajul propus de articol, dorinta mea reala ar fi riposta violenta impotriva agresorilor, si casapirea unui numar cat mai mare dintre acestia, in cele mai crude moduri posibile, pentru a-i inspaimanta pe cei ramasi in viata, si a le seca dorinta de a lupta impotriva umanitatii. Daca rezistenta este una institutionala, pornita din randurile unei organizatii a statului, alienata de noul regim, cum ar fi de exemplu armata, o consider deasemenea legitima. Tocmai de aceea consider ca ceea ce a facut de exemplu, Pinochet a fost pe deplin justificat.

  29. Dan Veliscu spune:

    Daca tot iau arma, o si folosesc, ca doar n-o iau ca sa fug mai cu spor.

    • Ca să lămurim definitiv dilema: chiar folosind arma, finalul e că tot fugi. Nu stai să aștepți să încerci să te bați cu un regiment care vine în faza a doua.
      Au existat și cazuri concrete când lucrurile exact așa s-au și petrecut, în cazul unor membri ai grupului Șușman. Lazăr Oneț a fost urmărit de Securitate pentru că îi ajuta cu mâncare pe Lucreția Jurj și pe soțul ei, Mihai. Într-o noapte, fiind somat de Securitate să deschidă poarta a fugit deschizând focul asupra soldaților… A fost principalul capăt de acuzare în procesul său, fiind condamnat la moarte și omorât…

  30. „despredeminitate” ne propune un exercitiu de demnitate simbolic. In viata, nu vei fi pus doar in fata unei situatii ca cea descrisa aici, absolut verosimila, intrucat face parte deja din istorie. Si contrar unor pareri, nu cred ca suntem inca atat de spalati pe creier ca sa fim scutiti de responsabilitati morale. Nu suntem McMurphy din scena finala din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Daca sutem scelerati sau caldicei este pentru ca ne este mai comod asa. Mi-aduc aminte de o intrebare pe care a pus-o Parintele Arsenie Boca unui mirean, fost gardian tortionar din zona Fagaras (textual): De ce ai schingiuit oameni? Raspuns: Parinte, pai daca asta era jobul!? Raspuns P.A.B.: De ce nu ai plecat?
    Si atunci somajul era 0.

  31. xxl spune:

    „În realitate, în 1948 și în anii următori, mai puțin de 1% dintre români au ales a doua variantă.”
    Probabil ai vrut sa scrii ’89. Daca sera ’89 mai era ceva altfel ai o gindire de cocalar.

  32. Mihai Somanescu spune:

    Despre demnitate

    Faptul ca mai putin de 1% dintre romani au ales varianta a doua se inscrie in normalitate. Gandeste-te ca asta insemna la acel moment peste 150.000 de oameni, adica mai mult decat armata regulata a Romaniei de azi. De altfel, din cate stiu, maxim 5-10% din oameni iau parte la actiuni civice curente intr-o societate. Avand in vedere caracterul extrem al „actiunii”, 1% nu mi se pare asa putin…

    Nu e nici 10% dar nici 0%.

    • Florin spune:

      Si primul lucru ce o sa faca aia 1% e sa mai adauge inca atat grupului lor… NU se stie niciodata 😀 Si atunci poate sa vina ala sa bata la usa cu mana tremurinda !

  33. Gh. onofrei spune:

    Ce facem? Icercam un scenariu de film trait deja? Bolsevism, comunism, evreo-antiromani, iar sovino-comunism?….Va rugam, LASATI ISTORIA LA LOCUL EI!!! Nu deranjatzi balaurii!!!!

    • Încerc să arăt că acea istorie rămâne recentă, cel puțin atâta vreme cât personaje principale ale evenimentelor mai sunt încă în viață. Aceasta este explicația textului. Că a ieșit, pe alocuri, mai realist decât am intenționat… nici eu nu mă simt foarte confortabil.
      Sigur este că nu merită să uităm.

  34. Deceneu spune:

    Cineva scria ca nu crede in scenarii! 🙂
    Revenind in in cazul de fata cred ca fiecare om cu scaun la cap isi cantareste sansele si ia decizia cea mai putin riscanta, cea care-i da speranta ca va supravietui pana se vor schimba lucrurile. Nu poti schimba puterea si societatea de unul singur.
    O confruntarea de unul singur cu puterea inseamna sinucidere.
    Sigur pentru cei care apreciaza ca lucrurile se vor schimba intr-un orizont de timp scurt, fuga este alegerea sanatoasa.

  35. Andrei spune:

    Cred ca e un scenariu de realitatea sau antene 🙂

  36. V.:G.:M.: spune:

    Intreaga Echipa a FIVEBLUEAPPLES Wordpres iti doreste UN AN NOU FERICIT ,LUMINA, PUTERE si FRUMUSETEA implinirii.
    Speram ca anul acesta sa fie pentru toti un an mai bogat si mai relevant in Legendele noastre personale.
    Pentru toti MULTA FERICIRE!Fie ca universul sa va inspire!
    Am spus , FIE!
    FIVEBLUEAPPLES Adm . , we all masters : .:Lavinia, .:Nina, .:Diana, .:Doris, .:Gabriel, .:Dan / USA, CND, AUS.

  37. eurodeal spune:

    foarte interesant

  38. Cristina spune:

    Stiu ca nu este o fictiune, ca a existat aceasta situatie, nu acum, ci atunci de mult si din pacate se mai poate repeta. Eu sper din tot sufletul ca tot ce se intampla acum cu economia Romaniei sa nu duca la acest scenariu dar… nu se stie niciodata. A mai existat o varianta la cele 2 prezentate si anume „a luat arma si s-a impuscat”. Din pacate stiu ca nu e solutie dar multi atunci de mult au apelat la ea. Sper sa nu fiu niciodata nevoita sa recurg la aceasta metoda total neortodoxa dar cred ca nu as fi destul de curajoasa nici sa lupt din padure, si nici sa fiu inchisa.Tot respectul pentru oamenii de atunci care au ales varianta 2.

  39. Claudiu Savu spune:

    La ora actuala in Romania stresul si situatiile limita duc la foarte multe sinucideri. Asta pentru ca romanii se pierd si sunt lasi. Eu unul am trecut prin destul de multe situatii limita, insa niciodata nu mi-am pierdut calmul si nu mi-am pierdut speranta la o viata ok.

  40. om simplu de la sat. spune:

    iau pistolul si ii impusc.

  41. In realitate este necesar sa fii putin nebun ca sa fugi in munti fara mincare, apa, haine, un loc unde stau. Presupunem ca le avem. Ele se vor termina. Teoretic cel putin, poate mai stau putin sa-i ajut pe nebunii care au fugit in padure. Dar daca ma aresteaza si pe mine …? Si ma deporteaza …? De aia prefer sa cred ca as fugi in padure cu arma. In realitate nu stiu ce as face, depinde mult si de starea mea de sanatate din acel moment. Asa ca … poate sunt si eu singe de roman care pleaca capul, dar imi place sa cred ca as lupta macar putin …

  42. laura spune:

    pfoai! pai drac ma mai prinde in tara asta in situatia asta. dusa mi-s!

  43. Securisti Hunter spune:

    Cred ca intrebarea asta ar fi trebuit pusa si lui Ion Iliescu, si socrului lui Pomponel, Angelo Miculescu, cind traia, si tatalui lui Petre Roman, Walter Neulander, cind traia, ca si multor altor „democrati” din parlament.
    Cred ca raspunsul ar fi fost „Cum ce-am facut? Am deschis usa si l-am arestat pe chiaburu dracului, dusmanu poporului, si l-am virit la Gherla, sa mai viseze la Europa de acolo”

  44. Batranu' spune:

    …Batranul, cum il mai stia lumea, nu era chiar asa de batran.Lumea il poreclea astfel, din cauza luciditatii lui.Propria lui nevasta ii spusese odata, razand, ca daca majoritatea oamenilor sunt cu picioarele pe pamant, el era ingropat pana la genunchi.Batranu’ a ras in sinea lui, stiind ca timpul ii va da dreptate in majoritatea lucrurilor.Fusese un om de lume, un Marco Polo, autodidact pana in maduva oaselor.Vorbea fluent o limba straina, se descurca in alte doua.Apolitic total, Batranu’ isi iubea tara mai mult ca orice.Asa se face ca el avea o mica gospodarie la poale de deal, un loc unde venea des sa fie doar el cu gandurile lui, peste care se revarsau sunetele scurte ale coasei care reteza scurt iarba.Pomii saditi de el prin gradina din spatele casei vorbeau cumva despre apartenenta lui la aceste locuri si cat le iubea.Cumva, el adunase o oarecare avere, care venise insa prin multa truda si multe nopti nedormite la volan.Dar mai ales, Batranu’ era un om care spunea lucrurilor exact pe nume, si care atunci cand se afla in mijlocul oamenilor, era ascultat cu respect de catre toata lumea.Un astfel de om era foarte periculos pentru noul regim, si in acelasi timp imposibil de atras de partea lor.Trebuia marginalizat si apoi facut sa dispara.Regimul se autosesizaze, iar omul nostru se retrasese cumva discret, in satul lui, asteptand calm inevitabila lunga mana a ”legii” care negresit avea sa vina (si) dupa el…
    Intr-un astfel de context, idilic in alte vremuri mai putin tulburi, statea Batranu’ undeva langa grajd, in stanga casei, ascutindu-si kukri-ul cumparat in multele calatorii din trecut, in minte fredonand un cantec de-al lui Grigore Lese, pe cat de vechi pe atat de frumos si actual.Bratul cel nou al legii, reprezentat de catre patrula formata din M. Craciun, fost lucrator la o ferma de gaini din vestul tarii, insotit de catre Ferencz I., fara ocupatie in trecut, semi-analfabet si M. Pintea, fost interlop, ajuns acum in slujba noii conduceri, bat arogant si violent in usa casei, actiunea clatinandu-le puternic armele agatate pe umeri.Aceleasi vechi pistoale-mitraliera, copiate dupa celebrul model sovietic Kalashnikov.Vulpoi batran, personajul nostru revazu intr-o clipa prin ochii mintii rasetele celor de la bloc atunci cand proaspat tuns si barbierit, revenit de la domnu’ Nicu, frizerul cartierului, ii anuntase ca merge la cerere in armata.Cand toata lumea se straduia sa o evite, Batranu’ isi facuse cerere sa satisfaca stagiul militar, gandindu-se ca pierde un an, lasa o blonda acasa, dar castiga tot ceea ce va invata acolo.Timpul parea ca sta pe loc in mintea lui, si in aceasta incremenire temporala din mintea lui, vazuse de asemenea partea dreapta a automatelor cu tot cu sigurantele lor,aflate in pozitia de sus.Patria, stramosii, vechii daci sau poate chiar Universul ii facusera cadou SECUNDA!Lama neagra, ridicata in aer, straluci un moment, apoi cobori fulgerator.In urmatoarea secunda, o mana se afla pe podea, alaturi mult, mult sange.Inlemnit, ingrozit, Craciun, unicul ramas in viata, intamplator seful celor aflati pe prispa, zacea dezarmat in casa, pe jos, cu Batranu’ privindu-l cu un suras amar de la masa batraneasca, sorbind un pahar de palinca lent.
    -O sa te caute altii, nemernicule,n-ai sa scapi!Mai bine da-mi drumul, ca oricum esti pierdut…
    Batranu’ sedea ganditor, in fata ochilor rulandu-i o scena din „Mihai Viteazu” cu voievodul in fata sultanului, imediat dupa primirea domniei, cu Mihai-Voda spunandu-i sultanului ca „…omul traieste o singura data Luminate-Doamne…”.Propaganda din filmele comuniste, avea totusi si aspecte bune.
    In secunda urmatoare, comandantul de patrula zacea pe podea, fara suflare.Daca tot e sa se termine asa, macar sa mai plivesc ogorul, isi spuse el in gand.Terminandu-si bautura, se duse in pod, cautand dupa niste vechi piei, scoase un rucsac in care se aflau cele necesare supravietuirii pentru cateva zile.Nostalgic, se uita cate clipe spre casa, gandindu-se ca poate e ultima oara cand o vede.Apoi, manat de puternica convingere ca o casa se face la loc, dar viata si libertatea nu, intra in padure, unde, ajutat de busola veche, isi fixa directia spre sud-est.Era directia spre oras.Un om contra unui sistem e o cauza pierduta.Un exemplu de urmat poate lupta cu sistemul la infinit, clonandu-l cumva pe Batran in alti si alti opozanti, unii pasnici, altii violenti.Fiecare cu metoda lui, isi spuse el in gand, scotand o mica agenda mototolita, in care se aflau niste nume si adrese.Facand un popas, se aseza pe o piatra si cauta in rucsac.Dupa cateva clipe, gasi ceea ce cautase : piatra de ascutit.Ganditor, meticulos, se apuca sa ascuta lama Kukri-ului.In gand ii rasuna celebra poezie scrisa de Radu Gyr : „…nu pentru-o lopata de rumena paine/nu pentru patule,nu pentru pogoane/ci pentru vazduhul tau liber de maine/ridica-te Gheorghe,ridica-te Ioane!”.Brusc, isi aminti unul dintre motivele celor petrecute mai devreme.Il chema Ioan.Ca si pe bunicul sau…

    P.S.-Asa cum toti stim, cateodadata vorbele si diplomatia nu sunt de ajuns.Pe langa toate astea, mai trebuiesc si fapte.Si intotdeauna vor fi si cei 1% care nu-si vor abandona convingerile indiferent de consecinte.Cred ca printre multele motive pentru care neamul nostru mai exista astazi este si faptul ca au fost unii oameni care, indiferent de epoca in care au trait, si-au asumat consecintele convingerilor pe care le aveau si au facut totul in directia asta.Totul!Cred ca un exemplu ar fi Vlad Tepes-nu cred ca i-a fost usor sa execute atatia nelegiuiti (oameni pana la urma), dar cat de curata a fost tara dupa.Si iata ca dupa atatea sute de ani, ne amintim toti realizarile lui.E un lucru mare asta, si asta ii justifica metodele din plin.Parerea mea proprie si personala.Si poate ca astazi ca sa avem rezultatele lui, ar trebui sa aplicam doar metodele lui.In unele probleme nu se poate cu jumatati de masura.Daca Maresalul ar i-ar fi dat un ordin lui Cristescu sa fie lichidati TOTI membrii P.C.R. care aveau dosar la Siguranta, asa-i ca istoria era alta?Daca te nasti patrat nu poti muri rotund, iar daca esti jigodie, cu siguranta vei face rau altora.

  45. Cat de handicapat sa fii sa le deschizi ?!?!? Chiar daca am numai 16 ani nu sunt prost.Fug in padure,incerc sa scap din tara si ucid pe oricine m-i se opune.Daca mai gasesc altii ca mine lupt cu ajutorul lor impotriva sistemului,omor liderii,orice doar sa dispara aia care se cred mari cacati si cred ca pot face orice cu mine ! Jos Illuminati,Comunismul etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s