Spiru Blănaru


Spiru Blănaru a fost un avocat moldovean, din Tecuci, stabilit în Banat după absolvirea facultății. Aici se căsătorește și are un copil. În momentul în care arestarea sa devine iminentă (1948), pleacă în munții Banatului, asociindu-se cu Gheorghe Ionescu și Petre Domășneanu, într-un grup care va fi cunoscut sub numele de „Grupul de la Teregova”, la rândul său având legături puternice, de sprijin cu grupul colonelului Uță, un alt „haiduc” celebru.

Spiru Blănaru a fost legionar, ca de altfel și prietenii din grupul său. Însă mișcarea de rezistență armată din Banat, de o amploare mult mai mare, nu a avut un caracter politic, și cu atât mai puțin legionar. Au existat nu mai puțin de 20 grupuri, pe care le voi enumera în continuare: „Uță”, „Vernichescu”, „Târziu”, „Gligor Cantemir”, „Spiru Blănaru”, „Partizanii Regelui Mihai”, „Popovici-Doran”, „Frații Blaj”, „Partizanii lui Tito”, „Zaharie Mărineasa”, „Cireșan-Chera-Dârloni”, „Ambruș Petru”, „Mișcarea Tineretului Regalist”, „Stolojescu”, „Câlniceanu”, „Crețu Nicolae”, „Partizanii României Mari”, „Dr. Vucu”, „Domășneanu”, Gheorghe Ionescu” (Teregova), formate din oameni care în trecut avuseseră toate simpatiile politice posibile, inclusiv P.M.R. În total, cercetătorii au identificat 271 de haiduci combatanți care s-au luptat cu autoritățile timp de 10 ani, dintre care 65 au fot omorâți în luptă, executați, sau pur și simplu asasinați (erau condamnați la închisoare, au fost scoși din celule, duși în pădure și împușcați). Detaliile represiunii, ale execuțiilor, ale ciocnirilor, ale celor 43 de trădări nu au fost cunoscute publicului înainte de 1989.

Un amănunt interesant legat de monarhie: membrii grupului colonelului Uță aveau ca semn distinctiv o monedă de 100 de lei fixată pe căciulă, cu efigia Regelui Mihai la vedere.

Spiru Blănaru

Grupul lui Spiru Blănaru a fost lichidat destul de repede, în 1949, dar a rămas celebru pentru câteva momente neobișnuite.

Primul a fost acela al unei acțiuni ofensive asupra Securității. Moise Anculia, unul dintre haiduci, a fost arestat, iar Spiru Blănaru și oamenii lui au atacat cu succes postul de jandarmi din Teregova, reușind să-l elibereze. Pentru autoritățile române a fost șocant, pentru „consultanții” sovietici nu, pentru că se confruntau frecvent în Polonia cu astfel de acțiuni.

Rezistența poloneză, într-o încrâncenare incredibilă, reușea în perioada 1944 -1946 nu mai puțin de 65 de atacuri asupra posturilor de miliție și a închisorilor unde erau deținuți politici. Astfel, au reușit să elibereze peste 3.200 de deținuți politici (numai la Rembertow se pare că au fost peste 1000), în confruntările cu forțele represiunii au fost uciși peste 60 de agenți ai poliției secrete, agenți NKVD sau soldați ai Armatei Roșii. Multe închisori au fost atacate în mod repetat.  O statistică foarte interesantă se poate vedea în următorul tabel:

Localitate Data Eliberați
  Biala Krakowska 12.05.1945 0
  Biała Podlaska  28.11.1944 2
  Biała Podlaska 09.05.1945 103
  Biała Podlaska 21.05.1945 5
  Białystok 09.05.1945 100
  Biłgoraj 28.02.1945 40
  Biłgoraj   27.05.1945 0
  Bludek 1945? N/A
  Brzesko 5.1945 0
  Brzeziny 06.09.1945 0
  Brzeziny 15.05.1946 0
  Brzozów 13.12.1944 11
  Dąbrowa Tarnowska 8.05.1945 80
  Grajewo 8.05.1945 100
  Grojec 21.11.1945 0
  Hrubieszów 19.12.1944 12
  Hrubieszów 27.05.1945 N/A
  Janów Lubelski 27.04.1945 15
  Jaworzno 10.1945 0
  Kępno 22.11.1945 N/A
  Kielce 4.08.1945 354
  Koźmin 01.09.1945 N/A
  Koźmin 10.10.1945 0
  Kozienice 5.05.1945 8
  Kraków 18.08.1946 64
  Krasnystaw 22.11.1944 5
  Krotoszyn 24.08.1945 0
  Limanowa 17.04.1945 13
  Łomża 21.05.1945 N/A
  Łowicz 08.05.1945 73
  Łuków 24.01.1946 27
  Maków Mazowiecki 01.05.1945 42
  Miechów 25.04.1945 N/A
  Mława 03.06.1945 N/A
  Nowy Sącz 4.1946 0
  Nowy Targ 17.04.1945 N/A
  Ostrów Wielkopolski 02.09.1945 0
  Pabianice 10.06.1945 10
  Pińczów 03.06.1945 0
  Piotrków Trybunalski 17.06.1945 N/A
  Przemyśl 14.05.1945 58
  Przeworsk 15.05.1945 0
  Puławy 24.04.1945 117
  Rabka 11.12.1945 N/A
  Radom 09.09.1945 300
  Radomsko 19.20.1946 5
  Radzyń 31.12.1945 0
  Rembertów 20.05.1945 800
  Rozwadów 03.02.1946 0
  Rzeszów 07.10.1944 0
  Sandomierz 10.03.1945 100
  Sokołów Podlaski 10.1944 0
  Szamotuły 07.06.1945 2
  Szczyrk 19.07.1945 0
  Tarnobrzeg 02.11.1944 15
  Tarnów 01.07.1945 35
  Węgrów 17.05.1945 2
  Włodawa 22.10.1946 100
  Włoszczowa 22.04.1945 0
  Wyrzysk 24.05.1946 43
  Zakopane 01.02.1946 0
  Zakopane 13.10.1946 0
  Zamość 22.07.1944 18
  Zamość 07.10.1944 34
  Zamość 08.05.1946 301

Este destul de clar că, la data atacului de la Teregova, autoritațile române beneficiau deja de experiența extinsă a consultanților NKVD. În 1947, în urma declarării unei amnistii (ulterior nerespectate), în Polonia au ieșit din păduri peste 53.000 de combatanți.

În urma acestui atac reușit, trupele de securitate pornesc în urmărire și, în aceste condiții, grupul de haiduci este nevoit să se angajeze într-o confruntare frontală, un alt moment atipic pentru acțiunile haiducilor din acea perioadă. O adevărată luptă se va da în 1949 în munți, în locul numit Pietrele Albe. Ciocnirea este pierdută, dar o mare parte dintre haiduci reușesc să scape. Și aici comparația cu rezistența poloneză este inevitabilă: în 1945, la Kurilowka

, s-a desfășurat o adevărată bătălie între rezistența armată poloneză și trupele NKVD, soldată cu moartea a aproximativ 70 de agenți NKVD.

De reținut că, în același context, oamenii colonelului Uță l-au ucis pe un delator care participa la urmărirea haiducilor odată cu trupele de jandarmi. Oamenii din localitatea Rusca, gazde și ajutoare ai celor plecați în pădure, erau predați sistematic de acest om, pe numele său Lazăr Cernescu, cunoscut celor care au făcut școala în anii ’50 drept Lazăr de la Rusca, după poezia lui Dan Deșliu.

Ceva mai târziu, tot în 1949, Spiru Blănaru este arestat în casa unei gazde, în urma unei trădări. Este judecat și asasinat într-o pădure de lângă Timișoara, alături de mulți alți oameni implicați în această mișcare de rezistență. Avea doar 30 de ani…

O rămășiță a demnității face ca o stradă din Timișoara să poarte numele lui Spiru Blănaru. De aceea e important să știm toate astea.

Documente:

Anastasie Berzescu – Lacrimi și sânge 

Dr. Mircea Rusnac – Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Banat (1945-1953). Grupări principale

Bibliografie:

Pe lângă cartea lui Anastasie Berzescu, unul dintre puținii supraviețuitori ai rezistenței din zona Banatului, care și-a dedicat viața rememorării celor dispăruți, în domeniul strict istoric, tot la Institutul National Pentru Studiul Totalitarismului există volumul „Rezistența Armată din Banat” Vol. I (1945-1949) de Adrian Brișcă. Nu-l căutați în librării, e inutil, se găsește doar la Institut.

CAPITOLUL URMĂTOR: Comandouri anticomuniste

ÎNAPOI LA Cuprins

Un răspuns la Spiru Blănaru

  1. viorel rogoz zice:

    Cazul George Vulturescu

    Viorel Rogoz a zis:

    Un cuplu de securisti pe care C.N.S.A.S-ul nu mi l-a deconspirat prompt. Se numesc George Vulturescu (in acte Gheorghe Pop-Silaghi) si Claudia Vulturescu (colonela de Securitate). A cerut si Uniunea Scriitorilor, oficial, sa se comunice care este identitatea delatorului “S3”. L-am descoperit cu oroare in Dosarul de Urmarire Informativa, criptat ‘Poetul”, deschis de Securitate poetului Radu Ulmeanu. Prieteni ai turnatorului , pe care l-am idenificat ca sursa “S3’-(Vulturescu!), mi-au cerut să justific afirmațiile în legătură cu activitatea securistică a familiei Vulturescu. Aduc câteva detalii (nu toate!), reproducând dialogul cu Radu Cenan, pe care l-am purtat pe blogul unui distins intelectual, Liviu Ioan Stoiciu.

    Radu Cenan
    aprilie 23rd, 2011 at 12:35
    Am citit şi eu dezvălurile din “Acolada”, referitoare la sotia lui Vulturescu. Femeia e insa mai respectabilă decât liota de turnători devoalată recent, iar Vulturescu e chiar un poet autentic, un excelent director de revistă şi un om de onoare. Să nu exagerăm, domnilor!

    Viorel Rogoz
    aprilie 26th, 2011 at 14:09
    Claudia Vulturescu a lucrat la Departamentul “S”(sef col.Mircea Irimia, cu indicativul “S1″) unde i-au facut de petrecanie profesorului Ioan Ternaru (dupa o suita de anchete, intr-o zi, l-au ridicat pe OM de acasa si l-au dus…E dus si azi…Era in 1984. De l-ar fi lasat printre cei vii, avea timp suficient sa se intoarca. Doar ca DRUMUL SPRE UNITATEA DOAMNEI VULTURESCU A FOST UNUL FĂR’ DE INTOARCERE. Onorabilă doamnă, doamna asta Vulturescu, nu-i asa , Radu Cenan?)
    Deci, doamna Vulturescu a avut, in indicativ un « S ». Iar, in dosarul lui Radu Ulmeanu, apare ca turnator « S3 ». Acesta a fost utilizat cu aprobarea sefului Securitatii. Ori, se stie, membrii familiilor de securist erau folositi doar cu aprobarea comandantului. Aici, e dator George Vulturescu sa faca lumina. Ar putea si el sa-si puna cenusa in cap si sa spuna, ca altii, ca asa au fost vremurile. Prietenii, oricum, l-au iertat. Din moment ce fac interventii sa nu-i mai pun numele in « Acolada ».

    • Radu Cenan
    aprilie 26th, 2011 at 14:47
    Cat i-am cunoscut eu, familia Vulturescu e una onorabila. Ca om de cultura G. Vulturescu e un poet stralucit, care tine in viata o publicatie excelenta, Poesis. Ca e sapat pe plan local de tot soiul de invidiosi, asta nu e decat ceva traditional spiritului mioritic. Domnul Rogoz ca oenolog si folckorist ar trebui sa stie mai bine povestea cu cei trei pacurarei.

    • Viorel Rogoz
    aprilie 26th, 2011 at 20:24
    O stiu si cu cei doi Vulturei…Mie cel mai mult imi place poetul cand tine discursuri publice…”Asa deci”…”nu-i asa?” …”asa “…Discutăm altundeva. Eu sunt unul dintre cei care l-au sustinut pe fostul culturnic-metodist, in ’90, la atestarea pe post, cand fostul meu coleg Corneliu Balla a pus problema eliminarii sotului de Securistă din Sistem (“Sistemul Culturii!”). “Poesisul” a fost argumentul forte pe care l-am adus atunci. Numai ca, intre timp, am descoperit dosarele de la CNSAS, CEALALTA FATA A FAMILIEI PE CARE Dv. O CONSIDERATI “una onorabila”. Am descoperit ca, in Institutia ONORABILEI DOAMNE VULTURESCU , profesorul osan, autor de scrisori impotriva lui Ceausescu, pe nume Ternaru, a fost adus la Biroul “S”, (“onorabilul” loc de munca al aceleiasi doamne), intr-o noapte a anului 1984, cu ajutorul patriotilor de acolo, și incă nu s-a intors la copii si la nevasta. S-o fi inaltat la Ceruri…Pentru astfel de fapte minunate, propun ca onorabilei doamne sa i se ridice o statuie.. Iti sugerez sa initiezi in acest sens o colecta publica..Mai sunt oameni ca dumneata care vor fi onorati s-o transpuna, pe admirabila ofitera, in bronz, marmura sau granit… Iti mai recomand, asta numai dumitale care esti un admirator al poetului, sa citesti Acolada nr. 4 / 2011 (vezi. pag.20-21 : “George Vulturescu-un voluptuos al penisului captiv”.Vei vedea cât de Sus poate coborî un mic geniu care, vorba dumitale, “strălucește” în literatură..Cred ca Manolescu nu mai doarme noptile de necaz că a omis să-i dedice un capitol în a sa “Istorie…”.) P.S.- Cu invidia n-am niciun fel de raporturi. Am plecat la Baia-Mare in clipa cand au venit la cârmă tot felul de fesenisti, peremistiti, peuneristi. In ciuda faptului ca m-au inaintat in inaltul grad de director peste întreaga “Cultură”( fara sa-mi ceara consimtamantul!). Am lasat onorabila functie fostilor activisti…Desi, sub ministeriatul Plesu-Andor, initiasem cateva proiecte… De anvergură…

    Viorel Rogoz
    Un P.S- in « Acolada », nr. 5 / 2011, referitor la apararea cuplului Vulturescu : Un oarecare LASZLO ALEXANDRU, ale cărui conferinte ştiintifice (vezi festivalul ≪FIRE DE TORT!≫) sunt foarte apreciate de minerii din Rodna (după cum am aflat in timp ce derulam o anchetă etnologică de teren), intervine, pe internet, cu o filipică ambiguă, dar care se vrea o caldă strangere de mană, duioasă imbărbătare adusă Familiei Vulturescu, aflată in grea suferintă, după ce partea bărbătească a insolitului melanj mitoman şi-a adjudecat titlul de Pinocchio – prin inventarea unui dezonorant penis captiv cu a cărui demantelare, in ultima vreme, poetul născut pe aliniamentul mitic Nord-Vest —> Nord-Est (secondat de securista lui colonelă) s-a afirmat. Iată-l pe vanătorul de sconcşi, amirosind pestilentele desfundate, in editie princeps, de revista „POESIS”: ≪P.S. Nu lipsesc miasmele de latrină din această revistă impodobită ca pomul de Crăciun.
    Un oarecare Viorel Rogoz işi intitulează „dezvăluirile” despre un poet concitadin şi sotia acestuia: George Vulturescu – un voluptuos al penisului captiv (p. 20-21). Cine zice – aşa să i se-arate!≫ (vedeti, dacă mai apucati şi dacă vă descurcati, revista crepusculară „Tribuna”, in editie populară online!). E de mirare că a-vidul de publicitate Laszlo işi incheie maledictia cu o anatemă prevestitoare: „Cine zice – aşa să i se-arate!” Păi, George Vulturescu zice, intr-un „J’ACCUSE!” furibund in urma căruia a ieşit cu revista pătată. Şi nici obrazul, atat cat mai are, nu mai exprimă o figură intrutotul imaculată… Aşteptăm siderati deconspirarea de către C.N.S.A.S. a sursei S3 din D.U.I.«POETUL», o bubă malignizată, pritocită de Institutia Răufamată a securistei-sotii, unui fioros duşman al Poporului:Radu Ulmeanu
    Răspunde · Îmi place · Urmăreşte postarea · acum 14 ore

    Marcel Papuci

    In tara asta, turnatorii sunt „cetateni de onoare”.

    Doi turnatori sunt propusi sa li se acorde titlul de “om al anului 2012″. Unul, Rudolf Fatyol, este directorul Filarmonicii din Satu-Mare si a turnat de a stins. Al doilea , George Vulturescu, este in lucru la C.N.S.A.S. ca turnator sub numele de cod “S3″ si, scrie presa, a turnat cu aprobare speciala deoarece sotia i-a fost colonel de securitate la Baia Mare. Turna sistematic un poet din Maramures care semneaza Radu Ulmeanu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s