Sâni


Pe strada Edgar Quinet, la Nr. 6, în apropierea celebrului restaurant Capșa, se află o foarte frumoasă clădire de birouri, în stil art-deco. A fost sediul Băncii Albina în anii ’30, prima bancă românească (1872, Sibiu). Arhitectura îi este atribuită lui Octav Doicescu (cel care a proiectat și clădirea Operei Naționale).

Foto 2014

După instalarea comunismului și după naționalizarea oricărei forme de capital privat, în această clădire a funcționat o agenție CFR, iar astăzi aici este sediul Apelor române. Intrarea este flancată de două colonade pe care sunt scrise numele unor localități din România: inițial ele semnificau probabil filialele băncii, apoi diverse noduri CFR.

Strada fiind îngustă și plină de mașini la care trebuie să fii atent, e ușor să treci pe lângă această clădire frumoasă fără s-o observi. Fațada este în mod banal stricată de instalațiile de aer condiționat. Colonada din stânga este mutilată de o plăcuță de tablă pe care este scris numele locatarului actual.

CariatideCaseta luminoasă cu numele și sigla instituției tronează pe ceea ce ar părea un ornament, dar care în realitate este o cariatidă retezată de la mijloc. De altfel, la o reinspectare a parterului clădirii se pot număra cinci asemenea cariatide mutilate.

Se spune că busturile acestor statui erau nuduri, iar sânii dezgoliți, în plină stradă, în plin centru al unei capitale, flancând intrarea într-o instituție de stat, ar fi oripilat morala comunistă a tovarășei Ana Pauker care a dispus eliminarea acestei rămășițe de artă decadentă.

Cariatidele sunt o invenție antică. Grecii din perioada clasică admirau frumusețea corpului uman, stabilind un standard estetic prin statuile reprezentând nuduri de zeițe sau zei, de eroi sau de conducători politici. O femeie ca Ana Pauker avea o educație cu totul și cu totul rudimentară dacă putea cere îndepărtarea unui nud din spațiul public. Așa s-a instaurat în România o mentalitate primitivă, a unei false pudori promovate de niște lideri comuniști lipsiți de cele mai elementare gusturi estetice. Dar există și azi: amintiți-vă de indignarea ipocrită a multor oameni în fața statuii nud a împăratului Traian de pe treptele Muzeului Național de Istorie!

Sânii cariatidelor de pe clădirea Băncii Albina erau superbi. Arătau, în orice caz, mai bine decât mult din ceea ce vedem într-o revistă „Playboy” și poate că sex appeal-ul lor, afișat în plină stradă și în plin centrul unei capitale, ar putea pune pe gânduri pe amatoarele de operații estetice, măcar prin sugerarea unor proporții ideale. Ar trebui refăcuți așa cum încă se mai vedeau în 1946, într-o fotografie din revista americană „Life”.

Foto 1946

Cât despre Ana Pauker și negarea propriei ei feminități, pe care a strigat-o în plină stradă, în plin centrul unei capitale, retezând sânii unor statui, ce să mai spunem? Ultima ironie a istoriei a fost aceea că după toate necazurile pe care le-a avut cu epurarea ei, în 1960 tovarășa Ana a murit anonim de un cancer la sân…

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în history, Misc, Nou si interesant și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Sâni

  1. Lucian Dobrovicescu spune:

    Frumos articol, bravo!

  2. Pensées d'une femme spune:

    Interesant articol, felicitari!

  3. Interesant. 🙂 Ce ironică poate fi istoria uneori!…

  4. Pingback: Cei mai frumoși sâni din București, mutilați de Ana Pauker | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  5. Gea spune:

    E prima data cand aud cine ar fi putut fi autorul „mutilarii” cariatidelor. Ma scuzati ca va intreb, dar cum ati aflat ca Ana Pauker si nu altcineva a fost cea care a dat ordinul?

    • Am aflat de la un bun prieten, mult mai în vârstă decât mine și mare cunoscător (dar și nostalgic) al arhitecturii Bucureștiului. Nu am nici un document cu care să probez afirmația.
      Pe de altă parte, retezarea cariatidelor nu putea veni decât dintr-un impuls de falsă pudibonderie specific moralității comuniste. Spun asta pentru că acele statui nu sugerau nimic ideologic contrar comunismului, erau doar niște nuduri. N-au distrus basorelieful cu stupul, o referire directă la numele băncii (Albina), unul detul de tipic pentru o intreprindere privată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s