Ce crezi că ești în stare să faci într-o situație limită?

Să presupunem că ești angajatul unei corporații, cu multe dintre atributele care guvernează aceste firme: un salariu bun, peste medie, care îți permite să-ți faci planuri (casă, mașină, copii etc.), un cod de comportament impus de „propaganda” capitalistă, dar pe care sfârșești prin a-l adopta mai mult sau mai puțin conștient. Reușești la un moment dat să-ți atingi măcar o parte dintre obiectivele care îți definesc viața ca fiind „mai bună”.  Politica nu te preocupă prea mult, fiind trivială și promiscuă. Te afectează, bineînțeles, totuși multe depind de tine în ceea ce privește jobul: urmărești piața muncii, încerci să-ți faci treaba cât mai bine, cu un ochi și la ce se mai întâmplă prin alte firme – clienți, furnizori sau concurenți.

Studiul istoriei se rezumă la discuțiile cu prietenii la un șpriț-viteză în week-end, pe la un team building sau la vreo aniversare. Eventual ai vreo obsesie, dificil de explicat, pe un anumit subiect, gen World War II și atunci descarci de pe net o grămădenie de cărți a căror lectură ți-ar putea ocupa tot restul vieții.

De dragul exercițiului mintal, să ne imaginăm următoarea distopie: în 2012, sau 2016, într-un context internațional foarte nefavorabil, în mijlocul unei crize economice profunde, un partid obscur (circa 2000 de membri, cu susținere mult sub orice prag electoral) fraudează alegerile și le câștigă. Apoi îndeplinește un deziderat stupid al zilei de azi, respectiv face un Parlament unicameral, cu puteri extrem de limitate, cu totul subordonat Guvernului, care la rândul său este supus unui corp de control al acestui partid-fantomă.

Procentul pe care și-l însușește incredibil în aceste alegeri este de 75% (nu există nici o altă explicație decât o fraudă electorală de proporții năucitoare), astfel încât nimic nu-i poate sta în cale. Politica promisă va fi una justițiară în care soluția economico-morală a ieșirii din criză este să se împartă totul la toți în mod egal. Evident, vor fi și mulți naivi care vor crede că averile din Top 300 vor fi de ajuns astfel încât fiecare să capete câte ceva. Se naționalizează absolut toate firmele private, inclusiv filiala corporației multinaționale la care muncești, aceasta retragându-se din România, în timp ce țara noastra este exclusă din UE. Majoritatea „mogulilor”, și cei „buni” și cei „răi”, sunt arestați pentru că sunt considerați vinovați de situația economică dezastruoasă a țării. O parte dintre ei reușesc să plece definitiv din țară.

În afară de TVR și România Actualități, toate posturile de televiziune și de radio se desființează pentru că sunt considerate imorale, iar acum nu se mai transmit decât știri propagandistice despre succesele noului guvern, în rest până și manelele au dispărut complet (asta nu-i chiar așa rău, în definitiv). Mai există pe Internet, într-o clandestinitate completă, ascunse după nenumărate proxy-uri și IP-uri dinamice, câteva posturi de radio cu știri aparent normale, cel puțin la nivelul limbajului, dar care nu fac decât să amplifice tot felul de zvonuri.

O mare parte dintre politicienii notorii din opoziție, la câteva luni după alegeri, sunt judecați și condamnați la pedepse foarte, foarte mari, pentru trădare. Deși se reintroduce pedeapsa cu moartea, ei totuși sunt condamnați la închisoare pe viață alături de unii dintre avocații lor. Puțini dintre ei, în general diplomații și foștii parlamentari europeni, părăsesc țara (mai exact nu se mai întorc din străinătate) declarând pe diverse canale că nu vor lăsa lucrurile așa, situația va fi restabilită cu siguranță într-un viitor apropiat, „maxim 6 luni, hai 1an”.

Majoritatea prietenilor și colegilor tăi dezbat enervați aceată situație după care, pe rând, încep să fie concediați și arestați. O parte se întorc acasă după zile, săptămâni sau luni, zdrobiți de bătaie, complet schimbați, cu frica înscrisă de acum în ADN, numai bună de transmis urmașilor. Despre alții afli că au murit chiar înainte de a ajunge în vreun arest, deși această știre nu e confirmată de nici un buletin de știri și ar putea fi un zvon absurd.

Peste vreun an ești somat ca în 24h să părăsești vila la care încă mai plătești rate (astea nu s-au desființat, totuși dobânzile au fost scăzute binișor la aproape jumătate – ce folos însă, și veniturile tale sunt reduse la 10% față de vremurile „de dinainte” – ce ciudat, în numai un an, atâtea s-au schimbat!) și simultan ești concediat și tu și partenerul de viață. Ratele le vei plăti în continuare, în casă au fost mutați niște romi. Copilul nu mai este primit la școală pentru un motiv pe care nu-l înțelegi: ești prea bogat (deși tocmai ai rămas pe drumuri). Toate bunurile la care ții – mașina, LCD-ul, DVD-urile, cărțile, jucăriile copiilor, mobila, costumele bune – sunt confiscate și împărțite la aurolaci.

O parte dintre lucrurile mai de calitate (sigur ai identificat cravata aia care-ți plăcea) ți se pare că le observi în casa unora dintre oportuniștii care „s-au aranjat” găsindu-și un rost pe lângă noua putere și la care te-ai dus după ajutor. În urma unei asemenea întâlniri, la o săptămână, ești anunțat pe YM că ai vești dar nicicum nu poți să le primești în scris sau la telefon, pentru că absolut totul se interceptează și poate fi interpretat greșit.

Cu speranță și foarte multă frustrare (între timp, un văr și nașii de la nuntă sunt arestați) te duci la întâlnire să afli care ți-e soarta, oare prinzi un job, oricât de umil? Vestea este însă aceea că, indubitabil, vei fi arestat, întrucât tot cercul tău de prieteni și de colegi de departament sunt deja reținuți și cercetați (unul dintre ei a murit, era oricum bolnav, dar familia nu a fost lăsată să-l vadă și este îngropat nu se știe unde). După toate calculele, te așteaptă minim 10 ani după gratii pentru vina că nu ai fost sărac lipit, deși între timp tocmai ai devenit. Bun, zici, nu are cum să dureze, chiar și dacă te arestează, această aberație va înceta, nu au cum să ne lase baltă, Europa și SUA vor interveni, iar tipul ăla proletar (ce zice că a fost? electrician sau instalator?) care conduce țara, de care nu ai mai auzit niciodată, nu era nici măcar lider de sindicat undeva, va fi arestat iar tu reabilitat – mamă, ce daune morale vei cere statului!

La ONU tocmai s-a comunicat că situația din România este intolerabilă și că se vor lua măsuri, deocamdată se monitorizează totul, sateliții militari alcătuiesc o adevărată Cale Lactee pe cerul nopții, aici, la munte, la marginea pădurii, în satul bunicilor, în casa cărora te-ai refugiat. Familia stă la niște prieteni, care sunt ignorați deocamdată de autorități, fiind niște obscuri funcționari la o agenție de stat la fel de obscură. Pentru cât timp?

Deodată observi o patrulă care bate violent în poartă și te strigă. E ora 4 dimineața.

În noptieră ai un pistol achiziționat acum o lună de la un fost militar dat afară din armată. Zice-se că unii dintre aceștia s-au opus arestării și au omorât sau au bătut niște polițiști, nu  se știe exact. În spatele casei e o grădină de la capătul căreia începe pădurea.

CE FACI?

Participă la poll-ul următor și vezi cum au răspuns Gavril Vatamaniuc, Vasile Motrescu,Teodor Șușman, Ion Gavrilă , Toma Arnăuțoiu, Spiru Blănaru, Gogu Puiu, Nicolae Pop sau frații lor bulgari, Goryani. Pentru cei care nu au auzit de acești oameni, dați click pe numele lor.

În realitate, în 1948 și în anii următori, mai puțin de 1% dintre români au ales a doua variantă.

Diverse sondaje din media românească încearcă să demonstreze, prin întrebări bine alese, că românii ar regreta comunismul. Realitatea anilor de început, a instaurării totalitarismului în țara noastră, seamănă însă foarte bine cu scenariul de mai sus.

Dintre cei 1% pomeniți mai sus, Gavril, Vasile, Teodor, Ion, Spiru, Gogu, Nicolae și frații lor bulgari, Goryani, Ghiorghi sau Gherasim, au ales al doilea răspuns.

CAPITOLUL URMĂTOR: Gavril – Despre uitare și imaginație

ÎNAPOI LA  Cuprins