Witold Pilecki


În 1947, după război, la Lucerna, s-au întâlnit doi dintre cei mai mari artiști ai timpului lor, Wilhem Furtwängler, dirijor, și Yehudi Menuhin, violonist, ca să cânte împreună cel mai frumos concert pentru vioară și orchestră, cel al lui Beethoven. Un german și un evreu împăcau lumea, interpretând muzica umanității universale, a iertării cerute și acordate, cea mai pură, cea mai emoționantă, cea mai frumoasă. „Cine a ținut vreodată în mână o vioară nu va putea ține niciodată în mână o pușcă.” (Frederica von Stade)

Witold Pilecki a fost uitat timp de 50 de ani, pentru că Polonia comunistă nu avea voie să vorbească despre el. În România e încă prea puțin cunoscut azi.

S-a născut în 1901, într-o familie de polonezi deportată în Rusia țaristă în urma înfrângerii revoltei poloneze din 1864, bunicul său petrecând 7 ani în Siberia. Adolescent, în timpul Primului Război Mondial a făcut parte dintr-un grup de cercetași, luând parte efectiv la mai multe ciocniri cu trupele bolșevice, iar în perioada 1918-1921 (Războiul Ruso-Polon) a luptat în armata poloneză în bătăliile de la Kiev, Varșovia, Pădurea Rudniki și Wilno.

În perioada interbelică, a muncit pentru a-și reconstrui gospodăria și comunitatea din care făcea parte cu atâta perseverență, încât a fost decorat pentru efortul său în reconstrucția Poloniei.

Witold Pilecki (1939)

Witold Pilecki (1939)

În 1939 pleacă de lângă soție și cei doi copii ai lui pentru a lupta împotriva Germaniei care-i invadase țara. Armata poloneză este înfrântă, iar unitatea lui se retrage către capul de pod polono-român, ca să asigure emigrarea în România (aliată pe atunci) a 120.000 de polonezi. Apoi participă și la următoarea înfrângere a armatei poloneze în fața Armatei Roșii care invadase, la rândul ei, Polonia. În aceste condiții înființează, alături de alți patrioți polonezi, mai multe unități de gherilă, care s-au consolidat în ceea ce a ajuns să ne fie cunoscut nouă ca „Armia Krajowa”, rezistența militară poloneză.

În 1940, se lasă arestat intenționat, pretinzând că e evreu, pentru a fi internat în lagărul de la Auschwitz. Planul său era să confirme din interior ceea ce se bănuia că se întâmpla acolo. Supraviețuiește anchetelor, bătăilor, bolilor, muncilor istovitoare timp de 3 ani, ani în care a încercat să organizeze o revoltă, eșuată și o evadare, reușită. Scrie Raportul Pilecki adresat Aliaților, interpretat de britanici drept o grosieră exagerare. Abia în 1945, când un al doilea evadat de la Auschwitz, un evreu, a confirmat spusele lui Witold, lumea a luat în calcul cu oroare că undeva, aproape de noi, se află nucleul Holocaustului.

Câtă umanitate conține acțiunea lui? Până unde poate să meargă sentimentul de a-ți păsa de semenii tăi? Cât de mult trebuie să-și fi iubit țara încât să nu suporte că acele lucruri se petreceau lângă el? Aproape că personajul principal din filmul Lista lui Schindler pare marginal pe lângă acest polonez. Umanitate absolută.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În 1944, sovieticii nu sunt interesați în a susține armata poloneză underground în eliberarea lagărului și astfel abatorul continuă să extermine pe bandă rulantă oameni pentru încă vreun an. Witold participă la revolta din Varșovia, prin care s-a încercat eliberarea orașului înainte de a o face rușii. Revolta e înăbușită iar el e luat prizonier și internat într-un lagăr în Italia până la sfârșitul războiului.

Se întoarce în Polonia și participă la rezistența armată anticomunistă, ținând legătura cu guvernul polonez din exil. Deși este informat că acoperirea lui a fost descoperită, refuză să fugă și strânge cât mai multe informații despre abuzurile și execuțiile din gulagurile în care sunt închiși compatrioții săi.

E capturat în 1947, torturat în timpul anchetei, judecat într-un proces public, tipic acelor ani, fiind acuzat de spionaj. Este omorât la 25 mai 1948 în închisoarea Mokotow din Varșovia.

Witold Pilecki (1940)

Witold Pilecki (1940)

Witold Pilecki (1947)

Witold Pilecki (1947)

Pentru bibliografie… nu știu nici o carte despre Witold Pilecki apărută în România. Toate informațiile le-am găsit pe Internet. Singura recomandare este Concertul pentru vioară și orchestră de Ludwig van Beethoven (înregistrat în 1953, cu Yehudi Menuhin – vioară, Wilhelm Furtwangler – dirijor și Philharmonia Orchestra). Pentru că mulți ani, nu am reușit să asociez umanitatea cu o acțiune anume. Acum știu.

CAPITOLUL URMĂTOR: Despre un altfel de traseism

ÎNAPOI LA Cuprins

4 răspunsuri la Witold Pilecki

  1. matei elena zice:

    un articol de nota 10+ bine documentat,in absenta unor lucrari in romana.astfel de eroi am cunoscut si noi,ca neam. cinste polonezilor,cinste noua!

    • admin zice:

      Câteva date în plus despre rezistența poloneză găsiți și în articolul despre Spiru Blănaru, întrucât există, în opinia mea, câteva similitudini în ceea ce privește modul de acțiune a haiducilor din Banat cu cel al polonezilor.
      De asemenea, vă invit să citiți și articolul despre haiducii bulgari – Goryani, unde chiar am avut suportul istoricilor români și bulgari, la redactare

  2. komy zice:

    Soarte poporului polonez a reprezentat poate cea mai mare tragedie a sec xx in europa ,nu putem vorbi de evrei deoarece ei nu apartin continentului european,ca si tiganii de altfel,despre morti numai de bine.

  3. Un text pe care l-am publicat în ziarul Ziua, în martie 2009 (pentru toți oamenii demni și pentru toți cei care iubesc „orice ființă vie”)
    Ofiterul polonez Witold Pilecki a fost, fara indoiala, autorul unuia dintre cele mai curajoase acte de spionaj din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. S-a dus
    de bunavoie la Auschwitz, unde a fost intemnitat doi ani si jumatate, reusind sa trans­mita infor­matii ultrasecrete extrem de pretioase. Docu­mente dezvaluite recent demon­streaza ca Pilecki informase despre exter­minarea evreilor, dar motivele pentru care aliatii nu au intervenit raman in continuare invaluite in mister.
    Potrivit times.co.uk, o serie de documente de arhiva releva noi amanunte importante despre ofiterul-erou care, impreuna cu membrii Rezistentei din tara sa natala, a urzit un plan incredibil impotriva ocupatiei fasciste, menit sa incline balanta razboiului in favoarea aliatilor. In septembrie 1940 a facut in asa fel incat sa fie arestat si trimis la Auschwitz, unde, sub o identitate falsa – Tomasz Serafinski, a organizat un grup de rezistenta, recrutandu-si singur colaboratorii si dirijand coerent toate miscarile acestora. „Ii organizasem in celule de cate cinci, iar pentru siguranta, aveam grija sa nu stie unele de altele”, scria ofiterul polonez intr-unul din rapoartele adresate Rezistentei. „Ii evitam insa pe cei care fusesera inregistrati cu numele lor reale. Multi se implicau adesea in cele mai neinspirate conspiratii si organizau manifestari de protest care ar fi putut zadarnici eforturile noastre de a pune mana pe infor­matii pretioase”, scria el in alt raport. „Masinaria gigantica a lagarului a ucis multi dintre prietenii mei… Cu ajutorul lor am reusit sa trimit mesaje celor de afara care au fost apoi difuzate de catre posturile straine de radio. In consecinta, gardienii sunt turbati de furie”, mai preciza Pilecki.

    Londra si Washington stiau

    Informatiile obtinute de Pilecki ajungeau la aliati printr-un sistem de curierat desfasurat de Rezis­tenta poloneza in toata Europa. In 1942, organizatia lui Pilecki a aflat de existenta camerelor de gazare si a realizat mai multe planuri de eliberare, inclusiv unul conform caruia Fortele aeriene britanice urmau „sa bombardeze zidurile lagarului”. Un an mai tarziu insa, realizand ca aliatii nu au niciun fel de plan de eliberare a lagarului, ofiterul polonez si alti doi camarazi au evadat. Dar Pilecki a considerat de cuviinta sa-si continue misiunea, trimitand la Londra si Washington un raport detaliat despre atrocitatile petrecute la Auschwitz si in care confirma faptul ca nazistii trecusera la exterminarea evreilor. Conform times.co.uk, documentele recent desecretizate de Polonia ii vor face pe multi sa se intrebe de ce aliatii, si in particular Winston Churchill, nu au facut nimic ca sa opreasca acele crime ingro­zitoare. „In cel mai bun caz, putem presupune ca britanicii au considerat mult exagerate relatarile alor nostri”, a precizat istoricul polonez Jacek Pawlowicz.

    Torturat de comunisti

    Dupa evadarea de la Auschwitz, Pilecki a fost capturat in timpul Insurectiei din Varsovia in 1944 si a stat intr-un lagar de prizonieri pana la sfarsitul razboiului. Un an mai tarziu a revenit in Polonia, intr-o incercare de a aduna informatii secrete despre puterea sovietica care detinea controlul. A cazut insa in mainile regimului comunist polonez si – ironie a sortii – pe parcursul anchetei a fost torturat de nenumarate ori de evreii polonezi. Coplesit de durere, Pilecki ii marturisea sotiei ca perioada petrecuta in la Auschwitz a fost incomparabil mai usoara decat cea din inchiso­rile comuniste. Dupa un proces-simulacru, pe parcursul caruia a fost acuzat ca si-a vandut tara „fortelor imperialiste”, eroul de la Auschwitz a primit trei con­damnari la moarte si ulterior a fost exe­cutat prin impuscare. A fost reabilitat abia dupa caderea comunismului, in 1989. Dosarul sau contine si cateva documente personale cutremuratoare. Intr-o scrisoare datata 18 octombrie 1943 si adresata fiicei sale in varsta de zece ani, eroul scria: „Sa stii ca si mie imi plac toate insectele si toti gandacii. (…) Iubesc orice fiinta vie”.
    Fiul sau, Andrzej Pilecki, avea 16 ani in momentul mortii tatalui sau. „Memoria tatalui meu poate fi cinstita cu adevarat doar intr-un singur fel: tinerii sa invete din faptele sale. Eram la scoala cand l-au impuscat si a fost cumplit. Acum insa, dupa 60 de ani, sunt fericit sa vad ca i se face dreptate”, a precizat Andrzej Pilecki. „Witold Pilecki a fost un exemplu de bunatate inexplicabila intr-o vreme in care omenirea se afla sub stapanirea raului”, a precizat la randul sau rabinul-sef al Poloniei, Michael Schudrich. Istoricul Michael R.D.Foot este de parere ca faptele eroului Witold Pilecki i-au acoperit de rusine pe britanici si pe aliatii lor, care s-au facut ca nu vad ororile comise in timpul Holo­caustului, dar nici ambitiile expansioniste ale lui Stalin.

Lasă un comentariu