Copacul suferinței


Fragment din Constantin Hrehor: Muntele Mărturisitor, Anii rezistenței/Anii suferinței – Editura Timpul, Iași, 2002, disponibilă online aici: Muntele marturisitor

Gavril Vatamaniuc: […] Pe pârâul Neagului, care e la mică distanță, la cabane, era pază. Am trecut pârâul și am urcat într-un anumit loc al Dealului Neagu, unde sunt niște pietre uriașe. Numai din vale era intrare spre acea „cetate” și era un loc excepțional pentru supraveghere, în vale aveam pârâul, sursa de apă și o pantă abruptă, strategică, în stânga erau lucrări silvice, de la deal nu putea veni nimeni, căci erau pereții de stâncă. Mașinile hăitașilor veneau pe pâraie până când nu mai puteau urca; de acolo, activitatea era preluată de poteră.

Eram într-un loc foarte bun, chiar și dacă ne-ar fi descoperit urmăritorii, noi aveam loc de tragere, iar ei nu aveau cum să se retragă. Asta urmăream: să nu mai fim de găsit la locul de unde au primit foc. […]

Am stat acolo o lună de zile, sub un brad. O lună de zile de adevărat calvar, într-un ger cumplit. Toată luna lui februarie și câteva zile din martie. Am crezut că murim… Și vă spun ceva ce trebuie ținut minte, luna aceea a fost mai grea decât toate închisorile la un loc.

Constantin Hrehor: Uluitor! (Interlocutorul meu plânge mocnit…)

Gv.V.: Așteptam disperați să treacă prin zonă muncitorii, să ne dea ceva de mâncare. Gerul ne storcea și ultimele puteri. Mâncam câte o fărâmă de pâine și o bucățică de slănină și, de multe ori, zăpadă, căci la pârâu nu puteam coborî: pocneau copacii, cădeau din ramuri gaițe înghețate.

Pe înserat s-a pornit o vijelie mare, prăpădul lumii. Stăm sub un copac cu rucsacii pe noi, cu automatul pe braț, pândind în dreapta și-n stânga, în acest coșmar . […]

CAPITOLUL URMĂTOR: Cum mi-am plătit datoria externă

ÎNAPOI LA Cuprins

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în demnitate, despre demnitate, history. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Copacul suferinței

  1. Mihai zice:

    Ce comenatriu mai poate fi facut la asa marturisiri? Au luptat si au murit drepti ca brazii. Un exemplu pentru natiunea asta care sper sa tina minte sacrificiile facute ca noi sa avem azi o tara si ca noi sa nu ajungem slugile altora… Monumente de demnitate si exemple pentru toti romanii!

  2. Brazii, se frang dar nu se indoiesc…ION GAVRILA…OGORANUL…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s