Raportul Pilecki – Ep.1


Traducerea (după știința mea e prima din România) mi-a fost trimisă de un adolescent de 15 ani care s-a ostenit să o facă. Mi-a spus că nu știe dacă o va termina în viitorul apropiat, pentru că va începe școala. E un început și încă unul minunat.

Cine a fost Witold Pilecki? A fost un om extraordinar. Detalii aici.

Witold Pilecki (1940)

Witold Pilecki (1940)

Raportul lui Witold Pilecki de la Auschwitz

Tradus din engleză,,Witold Pilecki’s Auschwitz Report”

după MICHAŁ TYRPA

[ 1940]
[Arestare aranjată]

Mi s-a cerut să descriu doar faptele precum vor colegii mei. Mi s-a spus: ,,Cu cât respecți mai mult faptele, cu atât mai valoros va fi documentul”. Deci, o să încerc… deși nu suntem făcuți din lemn… ca să nu spun din piatră (deși mi se pare că și piatra mai respiră uneori). Uneori, între faptele relatate, o să-mi spun ideile, ca să arăt ce am simțit atunci. Nu cred că acest lucru va scădea din valoarea istorică a documentului. Nu am fost făcuți din piatră – deși de multe ori îmi doream – inimile ne bat – uneori prea tare, la vreun gând de prin capul nostru, pe care reușim cu greutate să-l deslușim…

La data de 19 septembrie 1940- la a doua adunare pe stradă (a celor non-arieni) din Varșovia. Câțiva oameni care m-au văzut mergând singur la ora 6 dimineața incă mai trăiesc iar acum stau în grupurile de cinci făcute de SS. Atunci am fost suiți în camioane în Piața Wilson și duși la Cazarmele Cavaleriei. După înregistrarea datelor noastre personale și preluarea oricăror obiecte scuțite (sub amenințare că vom fi împușcați dacă se va găsi măcar o lamă de ras) am fost duși intr-un manej unde am stat în 19 și 20 septembrie.
În aceste zile unii dintre noi s-au obișnuit cu bastonul de cauciuc cu care eram loviți in cap. Totuși a fost în limitele acceptabilului, pentru oamenii obișnuiți cu gardienii care foloseau aceste moduri de a păstra disciplina. În acest timp unele famili au reușit să mituiască SS-ul cu sume enorme ca să-și elibereze persoanele iubite. Noaptea toți dormeam pe jos unii lângă alții. Un reflector mare amplasat lângă intrare ilumina manejul. SS-iști cu mitraliere erau aranjați pe cele patru laturi ale camerei. Eram o mie opt sute și câteva zeci de oameni. Personal eu am fost întristat de nepăsarea maselor de polonezi. Toți cei strânși se îmbătaseră parcă cu o psihoză a mulțimii, care îi făcea să se comporte precum niște oi. Aveam un singur gând: să agit mințile, să pornesc o acțiune. I-am propus tovarășului meu Sławek Szpakowski (știu că a trait până la Revoluția din Varșovia) să executăm o acțiune comună seara: să punem stăpânire pe mulțime, să atacăm posturile, rolul meu fiind ca-în drum spre toaletă-să ,,mă frec” de un reflector distrugându-l. Dar scopul prezenței mele aici a fost diferit. În general, el încerca să nu intre în fantezie.

[Transportarea]

Pe data de 21 septembrie dimineața am fost suiți în camioane și acompaniați de motociclete de escortă cu mitraliere, am fost duși la Gara de veast unde am fost suiți în vagoane pentru bunuri. Se pare că îninte fusese transportat var cu acele vagoane, din moment ce era peste toată podeaua. Vagoanele erau încuiate. Am fost transpotați toată ziua. Nu ni s-a dat nici mâncare nici apă. De fapt, nimeni nu avea poftă de mâncare. Ni se dăduse niște pâine ziua precedentă care nu am știut cum să o mancăm sau să o valorificăm. Ne doream doar ceva de mâncare. La șocuri varul se ridica în aer intrându-ne în nas și în gură. Prin golurile dintre scândurile cu care fuseseră acoperite ferestrele am văzut că ne duc undeva în direcția Częstochowa

În jurul orei 10 noaptea trenul s-a oprit și s-au auzit țipete deschiderea vagoanelor și lătratul câinilor.
În amintirile mele numesc acel loc locul în care am terminat cu tot ce exista pe pământ și începe ceva probabil exterior. O spun nu ca să mă exprim în niște cuvinte ciudate, descrieri. Dimpotrivă, consider că nu trebuie să mă exprim cu cuvinte frumoase ci esențiale. Nu ne-au lovit doar paturile puștilor SS-iștilor ci și altceva. Toate ideile noastre au fost abandonate, idei cu care eram obișnuiți pe pământ (precum legea). Toate au dispărut. Au încercat să ne lovească cât mai radical. Să ne distrugă psihic cât mai curând.
Zumzetul și zăngănitul vocilor se apropia treptat. În sfârșit ușa vagonului a fost deshică. Reflectoarele îndreptate spre interior ne-au orbit.
– Heraus! rrraus! rrraus! (aici!aici!) s-a auzit în timp ce paturile armelor cădeau pe umerii,spatele colegilor mei.
Trebuia să ieșim rapid. Am sărit și uimitor nu am fost lovit de nicun pat de pușcă; în timp ce formam grupurile de câte cinci am ajuns în centrul grupului. Un grup de SS-iști băteau, loveau și făceau un zgomot incredibil ,,-Al cincelea!”. Câinii lăsți de soldați săreau asupra celor de la marginea grupurilor. Orbiți de reflectoare, loviți împinși și atacați de câini, ne aflam în asemenea condiții, în care nu cred că se mai aflase altcineva. Cei mai slabi se sălbăticiseră în așa hal încât formaseră un grup ce nu gândea.

Am fost împinși înainte către un grup și mai concentrat de lumini. În drum cuiva i s-a ordonat să fugă către un stâlp lângă drum și a fost omorât de o mitralieră. Zece colegi au fost scoși din rând și împușcați aflâduse sub ,,responsabilitate comună si grvă de o incercare de evadare” aranjată de SS-iști. Toți cei 11 oameni au fost trași de curele legate de piciarele fiecarora. Câini înnebuniți de sângerarea cadavrelor au fost eliberați asupra lor. Acest lucru a fost acompaniat de râsete și derâdere.

[Sosirea și acomodare-,,în Iad”]

Ne apropiam de un gard de sârmă pe care se afla inscripția ,,Arbeit macht frei” (Munca te va elibera). Mai târziu am înteles-o bine. În spatele gardului se aflau clădiri din cărămidă aranjate în rânduri printer ele se afla o mare piață. Stând cu un grup de SS-iști în fața porții a fost liniște o vreme. Câinii erau ținuți departe și ni s-a cerut să ne aranjăm în grupe de ccâte cinci. Aici am fost numărați la sfârșit adăugându-se și cadavrele. Gardul înalt și pe o singură linie mi-a amintit de un aforism chinez: ,,La venire gândeștete la retragere, la plecare nu vei fi rănit”…un zâmbet ironic a apărut în mine și a dispărut… cu ce mă va ajuta acolo?

Dincole de sârma ghimpată în piața vastă ne-a uimit o altă imagine. În lumina oarecum fantastică a reflectoarelor am putut vedea niște pseudo-oameni. Prin comportamentul lor asemănător cu cel al animalelor sălbatice (iar aici clar insult animalele – nu există cuvânt în limba noastră pentru asemenea creaturi). În haine caudate cu dungi ca acelea văzute în filmele despre Sing-Sing și cu unele ordine pe niște panglici colorate (cel puțin așa mi s-a părut în lumina pâlpâitoare a reflectoarelor) cu bețe în mâini, ne-au asaltat colegii râzând. Lovindu-i în cap și dându-le șuturi în rinichi și în alte zone sensibile aceștia păreau să împrăștie moartea cu un entuziasm de coșmar. ,,AAA!deci suntem închiși într-un azil de nebuni!…” – m-am gândit eu – ,,Ce faptă oribilă!” – mă gândeam eu în funcție de categoriile de oameni. Oamenii adunați de pe stradă – fapt care nici de germani nu este asociat cu vreo faptă împotriva celui de-al Treilea Reich. Mi-au venit în minte cuvintele lui Janek W., care mi-a spus la prima adunare (din august) din Varșovia: ,,Ah! Vezi tu oamenii prinși în adunările de pe stradă nu sunt acuzați politic – este cel mai sigur mod de a ajunge într-un lagăr!”. Cât de naiv puteam să tratăm deportarea polonezilor în lagăre atunci. Aici nu era nevoie să fi acuzat politic ca să mori. Fiecare nou-venit era omorât la întâmplare. La început erai întrebat de un o în haine cu dungi: ,,Ce meserie aveai când erai civil?”. Un răpuns de genul: preot, judecător sau avocat ducea la bătaie până la moarte.

Lăngă mine, un coleg care stătea într-un grup de cinci, căruia când i s-a pus întrebarea a fost imediat apucat de gât, a răspuns: ,,judecător”. O idee fatală! În clipa urmatoare se afla la pământ batut și lovit cu picioarele.
Deci, categoriile educate trebuiau eliminate întâi. Astfel mi-am schimbat părerea un pic. Aceștia nu erau nebuni, erau o unealtă monstruoasă de a ucide polonezi, sarcină ce începea cu categoriile educate.

Ne era groaznic de sete. Căni cu băutură ne-au fost distribuite. Aceiași oameni care ne ucideau, acuma ne dădeau căni rotunde cu băutură în timp ce ne întrebau: ,,Ce ai fost când erai civil?”. Am primit ce ne doream, anume ceva de băut și spuneam că am fost muncitori sau meșteșugari. Iar acei pseudo-oameni, în timp ce ne bateau și ne loveau cu picioarele,strigau: … ,,Aici este KL Auschwitz-dragul meu!”
Ne întrebam unii pe alții ce înseamnă asta? Unii știau că aici era Oświęcim, dar pentru noi Acela nu era decât un mic oraș polonez – imaginea monstruoasă a acelui lagăr nu ajunsese încă în Varșovia și nici restul lumii nu știa ce era. Cumva mai târziu cuvântul acesta făcea sângele oamenilor liberi să înghețe și îi ține treji pe prizonierii din Pawiak, Montelupi, Wiśnicz și Lublin. Unul dintre colegii mei ne-a spus că e aflam în cazarma escadronului 5 de artilerie cu cai-lângă orașul Oświęcim. Am fost informați că eram o ,,intrare” de gangster polonezi care asaltaseră pașnica populație germană și care vor plăti pentru asta. Tot ce sosea în lagăr era numit ,,intrare”.
Între timp prezența era făcută numele care ne fuseseră date în Varșovia fiind strigate, trebuind să raspundem rapid și scurt: ,,Aici!”. Acest lucru a fost acompaniat și de multe motive pentru enervare și bătaie. După verificare am fost duși la un loc numit ,,baie”.

Restul raportului lui Witold Pilecki, în limba engelză, poate fi găsit aici:

 https://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/07/witold-report.pdf

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în history, Nou si interesant și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s